Iadul: loc sau stare?

 

Sfanta Scriptura, desi indica cu mai multe nume iadul, nu spune precis daca este un loc, undeva anu­me, limitat la un teritoriu special. Sfintii Parinti si teologii moderni si-au pus aceasta intrebare, dar cei mai multi s-au vazut nevoiti sa nu poata preciza. Numai Dumnezeu stie cum si ce fel este iadul.

 

Sfantul Ioan Gura de Aur care, de altfel, descrie iadul in culorile cele mai vii, raspunde la aceasta intrebare asa : "Ce te intereseaza unde este iadul ? Ceea ce se cauta a se dovedi e ca exista, nu unde este. Deci nu te mai intreba". Si apoi spune vag : "Iadul va fi undeva in afara de lumea aceasta. Dar sa nu cautam unde este, ci cum sa scapam de el". Si dogmatistii moderni prefera sa nu se pronunte in aceasta privinta.

 

Florenschi talcuieste "intunericul cel mai dinafara" (Matei XXV, 30), drept un loc in afara de Dumnezeu, locul metafizic unde nu exista Dum­nezeu. E greu sa se accepte aceasta formula. Unde nu exista Dumnezeu ? Definitia iadului ca loc in care nu exista Dumnezeu, se leaga de definitia raului ca lipsa a binelui, dar cand e vorba de persoana, nu se poate aplica acelasi calificativ, fara sa fie amenintata de desfiintare. In iad persoana ramane acolo constienta, nu se destrama in nefiinta. Or, acolo unde este fiinta, este si Dumnezeu, numai ca in iad El nu e prilej de fericire, ci de nefericire, pentru ca i-a fost refuzata paternitatea.

 

To­tusi Dumnezeu e chiar si acolo activ, fiind in plinatatea atributelor Sale. Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca si cel din iad e iubit de Dumne­zeu si chiar si el iubeste pe Dumnezeu, numai ca iubirea lui este acum ineficienta. De asemenea, Sfantul Simeon Noul Teolog, talcuieste focul din iad ca lumina dumnezeiasca, numai ca pe cei din iad ii arde, in timp ce pe cei din rai ii fericeste. Iar Sfantul Isaac Sirul talcuieste acelasi foc, ca foc al iubirii. Chinul crud al iubirii. Iubirea e bucurie pentru cei alesi, si suferinta pentru cei respinsi.

 

Existenta obiectiva, ontologic vorbind, nu poate avea decat im­paratia cerurilor. La inceput numai ea a existat si acolo trebuie sa ne intoarcem. Iadul e ceva ce s-a adaugat ulterior.

 

Daca in iad vor fi si trupuri, evident ca ele vor sta undeva. Daca suferintele vor fi si corporale, e iarasi evident ca iadul e si stare si loc. Unde este locul acesta, e un lucru de taina. Cand vorbim de loc insa, trebuie sa-l intelegem tot in functie de intelesul duhovnicesc al corpo­ralitatii de dincolo, in asa fel ca locul este aproape identic cu starea.

 

• Imparatia Cerurilor si iadul
  Publicat in : Dogma
• Raiul meu si iadul meu
  Publicat in : Editoriale
• Iadul si diavolul in iconografia ortodoxa
  Publicat in : Pictura
• Iadul sunt ceilalti !?
  Publicat in : Editoriale