Actualitatea misiunii in viata Bisericii
Conform numeroaselor studii sociologice dedicate fenomenului religios ca parte structural-ontologica a umanitatii se stie ca orice perioada de rapide transformari sociale aduce cu ea si o eruptie de miscari "harismatice" cu caracter mesianic sau milenarist. Acest lucru s-a intamplat si in Romania ultimilor ani. Totul ne-a parut a fi in declin, mai ales nivelul de trai; moralitatea si cultura nu mai sunt exigente definitorii pentru cine urmareste prosperitate materiala cu orice pret, omul, in general, nemaifiind o valoare in sine, coroana a creatiei - el este creditat in functie de cat produce. In fapt, noi insine am ajuns sa ne definim exclusiv prin ceea ce posedam si consumam. Accentul s-a mutat iremediabil de la A FI la A AVEA. Fizicul primeaza acum asupra ontologicului. Nu este, deci, de mirare ca toate aceste aspecte negative si ireconciliabile cu doctrina crestina autentica vor alcatui in urmatorii ani si in prezent solul fertil in care vor incolti semintele dezbinarii aruncate de predicatorii oportunisti importati din Occidentul post-crestin.
Pentru a descifra cheia relativului succes al noilor miscari religioase, vom incerca sa explicam motivele ce le fac atractive persoanelor care adera in toto - trup si suflet - de cele mai multe ori dintr-o dorinta sincera si din neimplinire a unor aspiratii spirituale. Cunoasterea acestor motive ne obliga la a cauta raspunsul autentic ortodox cu care sa venim in intampinarea implinirii acestor aspiratii reale. In lipsa unui raspuns autentic, multe persoane cad victima surogatelor simpliste oferite de prozelitismul sectar.
Iata, punctual, cateva dintre criteriile ce sporesc credibilitatea noilor grupari sectare, dupa cum subliniaza si arhim. Teofil Tia in studiul sau "Reincrestinarea Europei":
- Toate aceste grupari radicale sunt animate de cautarea imediata a unei experiente directe a sacrului si implicit a divinului. Fiecaruia ii sta in putere sa initieze o relatie directa cu Divinitatea, fara interventia Bisericii. "Adunarea celor puri", a celor care se izoleaza de cei "pacatosi si nevrednici", are ca punct de initiere renasterea, inteleasa nu metanoic, ci sentimentalist, o reconversie psihologica de tip revitalist, acceptand sa practice virtutea individuala (moralismul sau pelagianismul) si nu virtutea eclesiala (sinergismul sau mantuirea prin altul).
- Nu se pot nega avantajele spirituale ale unui grup mic, fratern si cald, dar si predica entuziasta, insistenta si acaparatoare a misionarilor. Totodata imbietoare sunt revolta si protestul fata de ordinea injusta si precara din societate.
- Printre alte motive care stau la baza pactizarii cu astfel de miscari radicale si in ultima instanta fundamentaliste pot fi considerate si acestea: folosirea Bibliei, care confera prestigiu, practicarea unei activitati caritabile intense, prozelitismul, invocarea necesitatii reformei Bisericii, "re-evanghelizarea" ei, inducerea sentimentului de siguranta in dobandirea mantuirii "celor alesi" etc.
Prozelitismului sectar trebuie sa-i opunem imaginea misionarului onest, constient ca in fata lui nu are un obiect care odata "castigat" poate genera profit, ci o persoana inzestrata cu drepturi, inclusiv cu cel al liberei opinii si cu posibilitatea de a alege.
De aceea este necesar sa cunoastem si sa raspundem aspiratiilor persoanei aflate in cautarea lui Dumnezeu, cele mai generale aspiratii fiind:
- setea de apartenenta la o comunitate. Aceasta stare se acutizeaza in mediu urban, in special pentru cei proveniti din mediul rural, in care relatiile inter-umane sunt mult mai intense;
- cautarea de raspunsuri la marile intrebari esentiale;
- necesitatea cunoasterii unei viziuni integrale, totale, asupra existentei. Doar religia este cea care poate oferi o imagine coerenta in acest scop;
- cautarea unei noi identitati culturale si a transcendentului;
- nevoia de a fi recunoscut, de a fi unic. Nu este recomandabil in acest caz clericalismul - un reflex catolic. In fond, laicii sunt participanti activi fara de care nu se poate savarsi nici o slujba si nu primitori pasivi ai harului. "Diferenta" cler-laici nu a fost niciodata ontologica, doar functionala;
- necesitatea unei calauziri spirituale. Dezastruoase sunt, dupa parerea noastra, predicile, de altfel exaltante, ale unor preoti mai putin experimentati care vorbesc frumos despre unirea cu Dumnezeu si despre indumnezeire, dar fara sa ofere si mijloacele pentru a ajunge acolo;
- dorinta de a trai intr-o lume mai buna. Poate ca de cele mai multe ori asteptam ca cei din jurul nostru sa se schimbe, fara a sti ca adevarata metamorfoza a unei societati sau comunitati incepe cu fiecare dintre noi;
- si, in fine, nevoia de participare si implicare a fiecaruia intr-o actiune, indiferent de tipul ei.
"Misionarul desavarsit este omul care opune constant spiritul critic inregimentarilor de orice fel, care prefera dezbaterea si respinge rechizitoriul, care opteaza pentru nuanta in detrimentul simplificarii, pentru moderatie in defavoarea radicalismului si, eventual, pentru ironie in locul incrancenarii" (arhim. Teofil Tia, Elemente de pastorala misionara pentru o societate post-ideologica, p. 161).
preot Manuel Rusu Parohia Galatui
Baraganul Ortodox
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.