Bijuteriile sunt podoabe ale trupului. Ele nu sunt necesare vietii, nici sufletului, in cautarea lui Dumnezeu si pasirea pe calea mantuirii. Cand omul ajunge sa nu mai poata renunta la bijuterii, fie si numai la una, catusi de mica, atunci acea bucata mestesugita de aur sau argint a devenit pentru om un idol care l-a despartit de Dumnezeu.
In cartea "Apocalipsa", Sfantul Ioan Teologul vorbeste despre "desfranata cea mare", care inchipuie lumea inchinatoare la idoli si instrainata de Dumnezeu, "cu care s-au desfranat imparatii pamantului si cei ce locuiesc pe pamant s-au imbatat de vinul desfranarii ei". El zice: "Am vazut o femeie sezand pe o fiara rosie, plina de nume de hula, avand sapte capete si zece coarne. Si femeia era imbracata in purpura si in stofa stacojie si impodobita cu (bijuterii) aur si cu pietre scumpe si margaritare" (Apocalipsa 17, 1-4).
In constrast cu "desfranata cea mare", Biserica lui Hristos, adica acei crestini care si-au pastrat sufletele curate, este infatisata astfel: "O femeie invesmantata cu soarele si luna era sub picioarele ei si pe cap purta cununa din douasprezece stele" (Apocalipsa 12, 1). Podoabele iubitorilor de Dumnezeu, deci, nu sunt lucruri facute de maini omenesti, ci lumina lui Dumnezeu.
Trup si "suflet impodobit"
Omul nu trebuie sa fie suflet si "trup impodobit", ci trup si "suflet impodobit". Cand sufletul este trecut cu vederea, trupul ajunge sa fie tratat regeste si impodobit cu bijuterii, iar cand trupul este detronat, sufletul ajunge sa fie impodobit cu toate virtutile.
In acest caz sunt intaritoare cuvintele Mantuitorului Iisus Hristos, care zice: "Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va ura si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dispretui" (Matei 6, 24). Nu poate sluji omul si trupului si sufletului sau, decat in masura in care trupului ii slujeste doar atat cat are nevoie, iar nu mai mult.
Este precum in cazul vaselor comunicante. Cand creste grija fata de trup, scade grija fata de suflet, iar cand creste grija fata de suflet, scade grija fata de trup. Nimeni nu indeamna la neingrijirea trupului, adica la nespalare si lipsa de grija pentru sanatatea lui, dar toti Sfintii Parinti ne atrag atentia asupra patimilor care cresc prin impodobirea si rasfatarea trupului.
Femeia crestina si bijuteriile
Smerenia il impiedica pe crestin sa-si impodobeasca trupul mai mult decat se cuvine. Sufletul crestin cauta neincetat sa nu atraga atentia asupra lui insusi, ci sa dea slava lui Dumnezeu intru toate.
"Femeile, in imbracaminte cuviincioasa, facandu-si lor podoaba din sfiala si din cumintenie, nu din par impletit si din aur, sau din margaritare, sau din vesminte de mult pret; ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei tematoare de Dumnezeu" (I Timotei 2, 9-10).
"Barbatii vostri, chiar daca sunt unii care nu se pleaca cuvantului, sa fie castigati, fara propovaduire, prin purtarea femeilor lor, vazand de aproape viata voastra curata si plina de sfiala. Podoaba voastra sa nu fie cea din afara: impletirea parului, podoabele de aur si imbracarea hainelor scumpe, ci sa fie omul cel tainic al inimii, intru nestricacioasa podoaba a duhului bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu. Ca asa se impodobeau, odinioara, si sfintele femei, care nadajduiau in Dumnezeu" (I Petru 3, 1-5).
Sfantul Ioan Gura de Aur, despre bijuterii
"Voi, femeilor, care purtati bijuterii de aur si ati vazut pilda femeilor mironosite, lepadati, chiar tarziu, boala poftei dupa aur! Deci, daca doriti sa fiti cu acele femei, schimbati podoaba cu care sunteti impodobite cu podoaba milosteniei.
Spune-mi, ce folos ai de pe urma acestor podoabe pretioase, de pe urma hainelor tesute cu aur?
- Mi se bucura si mi se veseleste sufletul de ele!
- Eu te-am intrebat de folos, iar tu mi-ai vorbit de paguba. Nimic nu este mai pagubitor decat a te interesa de bijuterii de aur, a te bucura de ele si a-ti lipi inima de ele. Robia aceasta cumplita ajunge si mai amara cand iti face placuta robia. De care fapta se va ingriji vreodata cum trebuie si cand va nesocoti grijile lumesti cum se cuvine o femeie care socoteste ca merita sa se bucure, cand e legata cu aur? Cel care se bucura ca sta in inchisoare nu va voi niciodata sa scape de inchisoare. Tot asa si femeia aceasta, ca un prizonier de razboi, robita de aceasta pofta rea, nu va suferi sa auda cu dorul si ravna cuvenita vorbindu-i-se de cele duhovnicesti si nici nu va face vreo fapta buna.
Care, dar, iti este folosul de pe urma podoabei acesteia, de pe urma acestei moliciuni?
- Imi fac placere bijuteriile!
- Iarasi mi-ai vorbit de paguba si de pierzare!
- Dar ma cinstesc mult cei ce ma vad.
- Si ce-i cu asta? O alta pricina de stricaciune, care te face cand infumurata, cand obraznica. Haide, dar, ingaduie-mi sa-ti arat eu pagubele, odata ce tu nu mi-ai spus folosul.
Care sunt, dar, pagubele ce ti le aduc bijuteriile? Grija e mai mare decat placerea. Din pricina asta multi din cei ce te vad - negresit din cei legati de pamant - se bucura mai mult decat tine, care porti aurul si bijuteriile. Tu te impodobesti cu podoabe care-ti aduc griji; aceia isi desfateaza privirile fara sa aiba vreo grija. O alta grija, apoi. Esti umilita si invidiata de toti. Vecinele si prietenele, piscate de invidie, se inarmeaza impotriva barbatilor lor si dezlantuie impotriva ta razboaie cumplite.
Pe langa aceste pagube, altele: iti cheltuiesti tot timpul liber si toata grija cu gatelile; nu te lipesti cu toata inima de faptele cele duhovnicesti; esti plina de infumurare, de obraznicie si slava desarta; esti legata strans de pamant; ti se taie aripile si, in loc de vultur, ajungi caine si porc. Incetand de a te mai uita si a zbura la cer, cauti in jos, ca porcii; si, cotrobaind prin gaurile pamantului dupa aur, sufletul tau isi pierde barbatia si libertatea.
Spui ca-si intorc oamenii privirile spre tine cand te arati in oras? Dar tocmai pentru asta n-ar trebui sa porti aur, ca sa nu ajungi spectacol de teatru, ca sa nu deschizi gura tuturor barfitorilor. Nici unul din cei ce-si intorc privirile spre tine nu te admira, ci-si bat joc de tine ca-ti plac podoabele, ca esti o infumurata, ca esti o femeie vanitoasa.
Daca te duci la biserica, nu pleci de acolo fara vreun folos sufletesc, ci cu mii si mii de cuvinte de batjocura, de ocari si de blesteme, nu numai de la cei care te vad, ci si de la profet. Isaia, cel cu mare glas, indata ce te vede, striga: "Acestea zice Domnul catre fetele cele ingamfate ale Sionului: Pentru ca au umblat cu grumajii ridicati, pentru ca au facut cu ochiul, pentru ca-si tarasc hainele cu pasitul picioarelor, pentru ca joaca din picioare, Domnul va dezveli podoaba lor si in locul mirosului celui placut va fi praf si in loc de brau se vor incinge cu funie" (Isaia 3, 15-23).
De acestea vei avea parte si tu, in loc de podoaba. Ca aceste cuvinte n-au fost spuse numai pentru fetele Sionului, ci oricarei femei care face ca ele. Impreuna cu profetul Isaia sta acuzator si Pavel, spunand lui Timotei sa porunceasca femeilor "sa nu se impodobeasca cu impletituri de par sau cu aur sau cu margaritare sau cu haine scumpe" (I Timotei 2, 9).
Deci, in orice imprejurare, iti este vatamatoare purtarea de bijuterii; dar mai cu seama cand te duci la biserica, cand treci printre saraci. Daca ai cauta sa te invinuiesti amarnic pe tine insati, n-ai putea-o face mai bine decat imbracandu-te cu astfel de haine si podoabe, semn de cruzime si neomenie.
Gandeste-te cate stomacuri flamande lasi cu podoabele acestea, cate trupuri dezbracate, cu luxul acesta dracesc! Cu mult mai bine ar fi sa hranesti sufletele celor flamanzi decat sa-si gauresti loburile urechilor si sa atarni de urechi, degeaba si fara de rost, hrana a mii si mii de saraci.
Este, oare, o slava sa fii bogat? Este, oare, o lauda sa porti pe tine bijuterii de aur? Chiar daca podoabele acestea ar fi castigate prin munca cinstita, totusi vina ta este nespus de mare; gandeste-te insa cat de covarsitoare este atunci cand sunt castigate cu necinste si nedreptate!
Spui ca-ti sunt dragi laudele si slava? Dezbraca aceasta podoaba plina de batjocura si toti te vor admira si te vei bucura si de slava si de placere curata; asa insa esti batjocorita si-ti pregatesti cu ele multe prilejuri de suparari. Daca ierti vreuna din ele gandeste-te cate necazuri iti pricinuiesti! Cate slujnice nu-s batute, cati oameni nu sunt necajiti, cati nu sunt arestati, cati nu sunt intemnitati! Din pricina podoabelor acestora, judecati, anchete, mii si mii de blesteme si invinuiri; femeia este blestemata si invinuita de barbat, barbatul, de prieteni, iar sufletul, de el insusi.
- Dar bijuteriile nu se pierd!
- Tocmai acest lucru nu este usor! Dar, chiar daca le-ai feri totdeauna de pierdere, si asa, pastrate, dau multa bataie de cap, multa grija si scarba si nici un castig. Ce venit aduc ele in casa? Ce folos celei ce le poarta? Nici un folos, ci multa uratenie si invinuiri din toate partile.
Cum vei putea saruta si cuprinde picioarele lui Hristos cand esti impopotonata asa? Hristos Isi intoarce fata de la aceasta podoaba. De aceea a primit sa Se nasca in casa teslarului; dar, mai bine spus, nici in casa aceea, ci intr-o coliba si intr-o iesle. Cum vei putea sa-L vezi pe El cand nu ai frumusetea cea poftita de El, cand nu porti podoaba placuta Lui, ci una urata de El? Cand te apropii de El nu trebuie sa fii impodobita cu astfel de haine, ci imbracata cu virtute.
Gandeste-te ce este in definitiv aurul? Nimic altceva decat pamant si cenusa. Baga-l in apa si s-a facut glod! Gandeste-te si rusineaza-te cand faci din glod stapan, cand lasi toate si stai langa aur, cand il porti si-l plimbi pretutindeni, chiar cand te duci la biserica, atunci cand mai cu seama ar trebui sa fugi de el. Nu s-a zidit biserica ca sa-ti arati in ea bogatia aceasta, ci bogatia cea duhovniceasca. Tu insa, ca si cum te-ai duce la parada, nu la biserica, asa te impodobesti din cap pana in picioare; imiti pe cele de pe scena si porti pe tine gunoiul acesta vrednic de batjocura. Din pricina asta sufletele multora se vatama, iar dupa terminarea slujbei de la biserica, in case si la mese, ai sa auzi pe cei mai multi vorbind tocmai de gatelile acestea. In loc sa spuna: "Profetul si apostolul au spus cutare si cutare lucru", vorbesc de luxul hainelor, de marimea pietrelor scumpe si de toata impopotoneala celor ce se imbraca asa. Aceste discutii va fac si pe voi si pe casnicii vostri trandavi spre milostenie. Nici unul din voi n-ar dori sa rupa repede ceva din aurariile acestea si sa hraneasca un flamand. Cum ai putea hrani pe un altul cu pretul uneia din aceste bijuterii, cand tu insati vrei sa duci o viata amara mai degraba decat sa-ti vezi imputinate podoabele? Multe femei se uita la bijuteriile lor ca la niste fiinte si tin la ele mai mult decat la copiii lor.
- Doamne fereste! mi se raspunde.
- Aratati-mi asta! Aratati-mi-o prin fapte, pentru ca eu vad ca acum lucrurile stau cu totul astfel. Care femeie, stapanita tare de dragostea de giuvaericale, a prefacut in bani giuvaericalele ei, ca sa smulga din ghearele mortii sufletul unui copil? Dar pentru ce vorbesc de sufletul unui copil? Care femeie si-a rascumparat cu ele sufletul ei pierdut?
Dimpotriva, vad ca multi isi vand in fiecare zi sufletul de dragul bijuteriilor. Daca li se imbolnaveste trupul fac tot ce pot, dar daca vad ca li se strica sufletul, nu fac nimic, ci privesc cu nepasare si sufletul lor si sufletul copiilor lor ca sa le ramana giuvaericalele, care pier cu timpul si ele.
Pui pe tine aurarii in valoare de mii de talanti, iar madularul lui Hristos nu are nici hrana cea de toata zilele. Stapanul de obste al universului a dat deopotriva tuturor si cerul si cele din ceruri si masa cea duhovniceasca. Tu insa nu-i dai Lui nici pe cele pieritoare, ca sa fii legat necontenit cu lanturile acestea cumplite.
Din pricina aceasta miile si miile de pacate, din pricina aceasta barbatii ajung niste desfranati, pentru ca voi, femeile, nu-i faceti sa traiasca crestineste, nu-i faceti sa filozofeze, ci-i invatati sa le placa podoabele cu care se impodobesc femeile stricate; din pricina aceasta si cad repede in bratele desfraului. Dar daca i-ati invata sa dispretuiasca astfel de podoabe si sa le faca bucurie castitatea, evlavia si smerenia, n-ar fi prinsi cu atata usurinta in ghearele desfraului. Pot sa se impodobeasca asa desfranatele! Ba, chiar mai mult decat atata, dar nu pentru barbatii vostri!
Obisnuiti, dar, pe barbatii vostri sa le placa podoaba aceasta duhovniceasca, pe care n-o pot vedea la desfranate. Ma intrebi cum il poti face pe barbatul tau sa capete acest obicei? Indeparteaza de la tine gatelile si giuvaericalele si pune-ti podoaba cea duhovniceasca. Asa iti vei feri barbatul de orice pericol, iar tu vei fi pretuita. Dumnezeu te va milui, toti oamenii te vor admira si vei avea parte si de bunatatile cele viitoare, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si puterea in vecii vecilor. Amin!"
Bijuteriile si tacerea
Inaintea scaunului de Judecata, cei ale caror trupuri au fost incarcate cu bijuterii se vor lovi de tacerea dureroasa a celor care au trai in lipsuri langa ei - saracii. La randul lor, cei ale caror trupuri nu au cunoscut aurul si pietrele scumpe, ci le-au varsat pe acestea peste suferintele celor nevoiasi, se vor afla inconjurati de tot atatia mijlocitori de bine catre Judecatorul.
*
"Umblati ca fii ai luminii! Incercand ce este bineplacut Domnului. Si nu fiti partasi la faptele cele fara roada ale intunericului, ci mai degraba, osanditi-le pe fata" (Efeseni 5, 8-11).
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Femeia ca un simbol al lui Hristos
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Barbatul si femeia in casatorie
Publicat in : Morala -
De ce poarta femeia batic in biserica?
Publicat in : Editoriale -
Femeia, intre lume si Dumnezeu
Publicat in : Religie -
Femeia cananeeanca
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.