Cand inceteaza ascultarea?

Oamenii se simt in siguranta atunci cand implinesc sfaturile parintilor duhovnicesti. Dar ce ne facem daca sfaturile acestora sunt in contradictie cu Poruncile Domnului. In astfel de cazuri trebuie sa mai facem ascultare? Parintele Efrem de la Vatoped spune ca in astfel de cazuri trebuie sa schimbam duhovnicul. Dar sunt si parinti (de ex. Efrem Katunakiotul) care au spus ca si in aceste situatii e bine sa facem ascultare pentru ca Dumnezeu le va intoarce pe toate in bine, datorita ascultarii noastre. Mai mult, se spune ca pe duhovnic nu trebuie sa-l intristezi, caci daca ai facut acest lucru L-ai intristat pe Dumnezeu.

Cred ca uneori facem mare caz de "infailibilitatea" slujitorilor lui Dumnezeu. Nu mai punem intrebari, facem doar ascultare. Ma tem ca sunt situatii cand discutia dintre credincios si parintele duhovnicesc se transforma intr-o discutie ca de la un superior la un inferior. Si asa ajungem sa vorbim de ordine si nu de sfaturi. Si dupa cum stim, ordinele nu se discuta ci se executa. Astfel, viata crestina ajunge sa se rezume doar la o incadrare mecanica in tiparele unui spirit de turma care depersonalizeaza. Oare se supara tatal atunci cand copilul il intreaba? Credem ca nu, dimpotriva, se bucura.

Consideram ca trebuie sa luptam impotriva unei ascultari oarbe, daca vom tine seama de viata Sfintilor: Atanasie cel Mare - depus de cinci ori de pe scaunul patriarhal, Ioan Gura de Aur - depus de pe scaunul Constantinopolului, Maxim Marturisitorul - caruia i se taie mana dreapta si limba, Ioan Damaschin - anatemizat de trei ori si multi altii asemeni lor.

Credem ca ascultarea trebuie sa inceteze atunci cand intervine minciuna, caci dragostea se bucura doar de adevar.

In privinta faptului ca in lume omul trebuie sa fie activ, sa se lupte pentru mantuirea sa, parintele prof. George Remete spunea: „Omul nu se maturizeaza decat daca se tranteste cu Dumnezeu, ca Iacov cu ingerul. Copilul trebuie sa se tranteasca cu tatal; el va ajunge om cu adevarat numai daca se va antrena cu tata. Lui Dumnezeu ii place sa se tranteasca cu omul, ii place ca acesta sa se ia la intrecere cu El, sa faca ceva; pentru ca altfel nu poate fi vrednic de Dumnezeu. Caci Dumnezeu nu-si doreste copii handicapati, neputinciosi, bolnavi, prosti, fatarnici sau nenorociti, ci oameni intregi, impliniti pana la masura Lui, la "masura barbatului desavarsit, care este Hristos" (Sf. Ap. Pavel).
 

• Ascultarea de parinti
  Publicat in : Editoriale
• Ascultarea de parinti
  Publicat in : Pilda zilei
• Povestire infricosatoare despre ascultarea de parinti si despre respectul pentru Sfanta Liturghie
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Ascultare si autoritate
  Publicat in : Editoriale