Poate unul dintre cele mai deznadajduitoare momente de dupa savarsirea unui pacat este acela in care realizam ca nu mai putem face nimic ca sa anulam fapta pe care tocmai am comis-o. Am credinta ca oricine dintre noi a simtit acest moment deznadajduitor, si de asemenea cred ca toti am simtit mangaierea salvatoare a harului din momentul Tainei Sfintei Spovedanii.
Si aceste doua extreme - deznadejdea si mangaierea - ma duc cu gandul la faptul ca dragostea este singura care poate indrepta raul, dragostea Tatalui care vindeca ranile pe care ni le si I le provocam. Dar nu vom intelege adancul dragostei cu care ne iubeste Hristos fara sa intelegem adancimea iertarii cu care ne iarta.
Multa lume priveste Taina Spovedaniei intr-un mod juridic, sau legalist. Dumnezeu este suparat pe noi pentru greselile noastre, iar noi ne ducem si ne cerem scuze, prin preot. Dar acesta este in cel mai bun caz doar un semn vazut, sau aparenta Tainei. Ce se petrece in fapt este ca Dumnezeu face pentru noi imposibilul. Savarseste in Spovedanie ceea ce cu disperare am vrea sa putem sa facem si noi, atunci cand ne copleseste regretul: Dumnezeu da timpul inapoi.
Dumnezeu nu doar iarta vina pacatului, ci lucreaza in noi anularea pacatului pe care l-am savarsit: “Eu sunt Acel Care sterge pacatele tale si nu isi mai aduce aminte de faradelegile tale” (Isaia 43, 25). Cum poate asadar Dumnezeu sa “uite”? Cu siguranta, expresia nu ne duce cu gandul la un Dumnezeu amnezic, ci la un Dumnezeu care alege sa uite. Alege nu doar sa stearga pacatul, ci sa-l elimine din propria Lui amintire.
Simt astfel ca in acest act, prin care ne sunt iertate pacatele, Dumnezeu restabileste in noi naturaletea vietii, si bunatatea ei. Si astfel mica noastra pocainta, nevrednica nici macar de mentiune, determina din partea Tatalui un raspuns mai mult decat regesc, un raspuns dumnezeiesc prin care raul nostru este indeptat, diavolul alungat si chipul dumnezeiesc restaurat.
Dumnezeu da asadar timpul inapoi, ne da inapoi timpul nostru, cel pe care l-am risipit lucrand impotriva Lui. Daca El alege sa uite pacatul nostru, sa alegem dar si noi sa uitam gresitilor nostri, nemaitinand niciodata minte raul care s-a savarsit. In acest mod, si noi vom fi reusit sa fim dumnezeiesti, dand timpul inapoi.
Paul Cocei
Paul Cocei
Pe aceeaşi temă
-
Emil Cioara - Duhovnicul si Taina Spovedaniei in Biserica Ortodoxa - Recenzie
Publicat in : Religie -
Taina Spovedaniei - taina iertarii pacatelor
Publicat in : Sfintele Taine -
Pocainta si marturisirea - Taina Spovedaniei
Publicat in : Credinta -
Pregatirea pentru Taina Spovedaniei
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.