Omul sa nu deznadajduiasca chiar daca ar gresi mult.
Nu trebuie sa deznadajduim, daca nu suntem cum se cuvine sa fim. Rau este ca ai pacatuit, omule ! Dar de ce nedreptatesti pe Dumnezeu si-L socotesti neputincios din nestiinta ? Oare nu poate sa mantuiasca sufletul tau Cel ce a facut pentru tine lumea cea atat de mare, pe care tu o vezi ? Iar de zici ca mai degraba si aceasta imi este spre osanda, precum si pogorarea Lui, pocaieste-te si-ti va primi pocainta ta, ca si pe a fiului risipitor si a pacatoasei.
Daca insa nici aceasta nu o poti si gresesti din obisnuinta, chiar in cele ce nu vrei, ai smerenie ca vamesul, si-ti va ajunge tie spre mantuire. Caci cel ce pacatuieste fara puterea de a se pocai, dar nu deznadajduieste, neaparat se va socoti pe sine mai prejos decat toata zidirea si nu va indrazni sa osandeasca sau sa ocarasca pe vreun om, ci mai degraba se minuneaza de iubirea de oameni a lui Dumnezeu si e plin de recunostinta fata de Facatorul de bine si poate avea si alte bunatati. Acesta, macar ca se supune diavolului intru a pacatui, dar iarasi, de frica lui Dumnezeu, nu-l asculta pe vrajmas, care-l impinge sa deznadajduiasca si prin aceasta este parte a lui Dumnezeu, avand recunostinta, multumire, rabdare, frica de Dumnezeu, nejudecand pe altii, si prin aceasta nefiind judecat, lucruri care sunt trebuincioase foarte.
Sfantul Ioan Gura de Aur zice despre gheena ca ne este binefacatoare aproape mai mult decat imparatia cerurilor, fiindca prin ea multi intra in imparatie, iar prin imparatie putini, dar aceasta datorita iubirii de oameni a lui Dumnezeu. Cea dintai ii alunga cu frica, cea de a doua ii imbratiseaza, si prin amandoua ne mantuim cu harul lui Hristos.
Caci precum cei razboiti de multe patimi sufletesti si trupesti, daca le rabda si nu renunta la libertate, din negrija, nici nu deznadajduiesc, se incununeaza, asa si cel ce a aflat nepatimirea cu eliberarea si usurarea ei, cade degraba, daca nu da pururea multumita, prin aceea ca nu judeca pe nimeni.
Iar daca indrazneste sa faca aceasta, arata ca foloseste cu puterea, bogatia pentru sine, zice Sfantul Maxim. Si precum cel inca patimas si nepartas de lumina cunostintei se afla in mare primejdie, daca are stapanire peste vreunii, zice Damaschin, asa si cel ce a luat nepatimire de la Dumnezeu si cunostinta duhovniceasca, daca nu foloseste si alte suflete. Caci nimic altceva nu foloseste celui neputincios, ca alergarea la liniste, nici celui patimas si fara cunostinta, ca supunerea in ea. De asemenea nimic nu e mai bine, ca a-si cunoaste cineva nestiinta si neputinta proprie; si nimic nu e mai rau, ca a nu le cunoaste pe acestea.
La fel, nu e alta patima mai urata ca ingamfarea, nici mai vrednica de ras, ca iubirea de argint, care e radacina tuturor relelor. Fiindca oamenii izbutind, cu multa osteneala, sa-si faca bani din metalul pamantului, ii ingroapa iarasi in pamant degeaba. De aceea, zice Domnul : "Nu va adunati comori pe pamant" si celelalte; si iarasi : "Unde este comoara voastra, acolo este si inima voastra". Caci dorul mintii omenesti e atras de obisnuinta spre lucrurile in care zaboveste, fie spre cele pamintesti, fie spre patimi, fie spre bunatatile ceresti si vesnice. Iar obisnuinta dainuind, primeste putere de fire, zice marele Vasile.
Iar cand cineva este bolnav, atunci trebuie sa fie cu si mai multa luare-aminte la marturia constiintei, ca sa-si slobozeasca sufletul de toata osanda, ca nu cumva ajungandu-l sfarsitul vietii, sa se caiasca in desert si sa se tanguiasca vesnic. Deci cel ce nu poate sa rabde pentru Hristos moartea sensibila, ca Acela, trebuie sa o rabde macar pe cea duhovniceasca, prin libera alegere. Si va avea despre ea marturia constiintei, prin aceea ca nu s-a supus dracilor ce-l razboiesc, sau voilor acelora, ci i-a biruit pe ei. Caci asa au facut si Sfintii mucenici si cuviosii Parinti: cei dintai au mucenicit sensibil, cei de al doilea au rabdat duhovniceste. Deci cel ce s-a silit putin, a biruit pe vrajmasi, iar cel ce s-a lenevit putin, s-a intunecat si s-a pierdut.
Sfantul Petru Damaschinul
-
Caracterul ambiguu, contradictoriu si amagitor al starii cazute a omului
Publicat in : Dogma -
Lucrarea lui Dumnezeu si lucrarea omului in gandirea Sfantului Ioan Cassian
Publicat in : Dogma -
Starea primordiala a omului dupa invatatura protestanta
Publicat in : Lumea vazuta -
Originea omului
Publicat in : Lumea vazuta -
Libertatea omului sau suveran peste tine insuti
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.