Cuvintele "Cel ce Ma va marturisi in fata oamenilor, il voi marturisi si Eu in fata Tatalui" denota ca nu trebuie sa ramanem crestini in ascuns, ca avem datoria sa-L marturisim pe Hristos ori de cate ori este nevoie. Dar, nu trebuie sa ramanem la o simpla invatatura despre cine este Hristos, ci trebuie sa aratam prin felul nostru de a fi, de a gandi si de a faptui ca ne-am unit cu El. Hristos nu Se multumeste cu o simpla declaratie despre El, ci doreste ca in orice moment sa lucram dupa cum ar lucra El. Sigur ca acest lucru nu este posibil fara ajutorul Lui si din acest motiv ne este necesara unirea cu El.
Cuvintele Lui trebuie sa ne devina reguli de viata. Adica, sa-I slujim lui Dumnezeu prin toate: prin fapte, vorbe, ganduri. Ca sa ne dam seama cat de mult au devenit cuvintele Lui reguli in viata noastra, e de ajuns sa-i punem in fata noastra atat pe cel care ne iubeste, cat si pe cel care ne uraste. Si daca ne vom indrepta asupra unuia cu iubire, iar asupra altuia cu ura, e semn ca suntem departe de dragostea lui Dumnezeu, Care face sa rasara soarele si sa ploua si peste cei drepti, si peste cei nedrepti.
Uneori ne consideram ca suntem capabili de a-l iubi si pe cel care ne face rau, in acelasi fel ca pe cel care ne face bine. Dar cand suntem pusi in fata faptului, aratam ca e o mare diferenta intre ceea ce credeam ca suntem si ceea ce suntem in realitate. Ca sa intelegem mai bine aceasta traire pe doua registre, voi aminti de o pilda in care un calugar ii marturisea parintelui staret, ori de cate ori avea ocazia ca este un om pacatos. Mai mult, ca e mai rau decat toti ceilalti si ca nu este bun la nimic. Ca sa-i verifice cuvintele, staretul l-a pus la incercare. A dorit sa vada cat adevar este in cuvintele sale. Si intr-o zi, l-a chemat la sine si i-a zis: "Am auzit, frate, ca nu prea iti faci datoria; ca lipsesti de la pravila; ca te porti arogant fata de ceilalti; ca mananci prea mult, si pe ascuns; ca dormi prea mult; ca esti clevetitor si invidios. Fratii toti spun ca esti ticalos si ca nimeni nu se poate bizui pe tine". La auzul acestor cuvinte, calugarul care se arata a fi smerit, a scos la iveala omul mandru din el: "Nu se poate, parinte! Cum adica? Eu nu mi fac datoria? Cum, ceilalti, care sunt lenesi, clevetitori etc., sunt mai buni decat mine? Cum, eu sunt chiar cel mai rau? Nu se poate!". Atunci parintele staret a inteles ca nu era smerit, dupa cum afirma, ci mandru dupa cum arata.
Marturisirea lui Hristos este un aspect care nu trebuie tratat cu indiferenta, ci cu maxima seriozitate. Hristos Se leapada si El de cei in care nu Se regaseste. O spune clar: "De cel ce se va lepada de Mine in fata oamenilor, de acela Ma voi lepada si Eu in fata Tatalui Meu, Care este in ceruri" (Mt. 10, 33).
E bine sa luam aminte ca marturisirea lui Hristos, nu inseamna numai a gandi altfel, ci si a trai si a muri altfel.
Adrian Cocosila
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.