Mereu am impresia că trăim un timp sărac. Suntem înconjurați de un lux material pe care nu l-a avut nicio societate anterioară nouă, dar avem mult mai puțină credință, mult mai puțină deschidere către semenul nostru. Zilele noastre trec una după alta, mai multe ca ale strămoșilor noștri, care mureau mai tineri, dar mai goale de sens. Se repetă același program monoton, cuprins între mersul la serviciu și venitul seara acasă obosit, înăuntrul căruia mai apare doar stresul nostru cel de toate zilele, în care parcă nimic nu ne mai mișcă. Nu mai avem sensul sărbătorii, timpul nostru este punctat de petreceri, unde mâncăm și bem bine, socializăm, dar nu rămânem decât cu mahmureala de după. Sărbătoarea este ieșire din timp, o altă calitate a trăirii, noi în chefurile pe care le organizăm ne mulțumim cu cantitatea de bunuri sau de adrenalină pe care o putem acumula, iar apoi, când senzația dispare, căutăm una nouă și mai puternică. Spațiul este și el omogen, este judecat numai după aglomerația și blocajul din trafic, după avantajele pe care poate să mi le ofere un loc sau altul.
Ne ducem astfel viața, știind că ne lipsește ceva, dar neștiind ce anume. În lumea cea mai bogată din istorie, abundă persoanele care suferă de boli psihice, întâlnim la tot pasul dezechilibre ale sufletului, e o lume în care prosperă avocații, că se ocupă de conflictele dintre noi, și terapeuții, că le rezolvă pe cele din interiorul nostru.
Soluția este lângă ei, dar nu mai vor să o vadă. Ca să faci apel la transcendent într-o situație limită, trebuie ca anterior să fi fost educat spre a primi transcendentul. Dacă nu este o sămânță pusă acolo, ea nu va putea crește nici măcar atunci când ar avea condiții prielnice. Ca să ne putem căuta sensul, trebuie să fim dinainte pregătiți pentru el.
Din acest motiv, lumea are importanța ei adesea decisivă. Căci ea îți oferă paleta de opțiuni la care poți recurge. Ești într-o situație disperată, acesta ar fi un moment potrivit să îl cauți pe Cel de Sus. Ceea ce poți face însă este limitat de ceea ce se face în jurul tău, de ce ai ce ai fost educat că poți face. De aceea soluțiile pe care le ai sunt conforme cu lumea în care trăiești. Dacă e preponderent drogul, shopping-ul, recursul la terapeut, dacă este respinsă soluția oferită de Biserică, atunci poți fi sigur că nici tu nu o vei găsi.
Este chiar în mod absolut interzis cuiva să găsească soluția Bisericii, dacă nu a fost printre opțiunile pe care le-a avut, dacă nu este printre modalitățile de rezolvare a situațiilor limită la care recurg semenii săi? Nu, nimic nu este imposibil omului, care se naște și trăiește ca ființă liberă. Dar sunt opțiuni atât de puțin probabile, încât ele rămân mai degrabă teoretice, șansele lor de a se realiza tind către zero.
Astfel că, dacă avem grijă de semenii noștri, trebuie să le oferim și varianta Bisericii. Asta înseamnă că nu trebuie să acceptăm excluderea Bisericii din sfera publică.
Oamenii au dreptul să se manifeste plenar, să își afirme și să își dezvolte potențialitățile lor, inclusiv cele religioase. Am convingerea personală că cei care cer vehement excluderea creștinismului din sfera publică, pentru că așa ar fi democratic, iar valorile intime nu trebuie să le influențeze spațiul social comun, nu au credința ca valoare în viața lor. Eu nu pot fi creștin numai în interiorul camerei mele, unde eventual mă rog, și să fiu necreștin sau indiferent religios în spațiul public, unde am tot dreptul să mă manifest.
Păstrând creștinismul în spațiul public, îl fac posibil și pentru alți semeni ai mei. Nu e o ambiție de a a firma că există și credincioși pe lume, care trebuie băgați în seama de ceilalți, ci de a menține activă o posibilitate esențială de opțiune existențială pentru semenii mei. Ei pot să îl preia în proiectul lor de viață sau nu, dar măcar știu că au și o asemenea variantă. Acceptând să reduc creștinismul doar la viața privată, reduc șansele ca el să fie cunoscut, să aibă relevanță pentru ceilalți oameni, care ar putea să recurgă la soluția credinței atunci când s-ar ivi un prilej potrivit. De aceea este bine să existe la modul cel mai concret: intelectuali creștini care se exprimă public, cărți, reviste, site-uri, luări de poziție pe toate problemele relevante ale societății. Iar atunci când cineva va dori să încerce soluția credinței, va ști unde să apeleze.
Paul Curcă
Paul Curca
-
Viata religioasa in satul romanesc stravechi
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii -
Unitatea vietii religioase si pluralitatea formelor ei de expresie
Publicat in : Editoriale -
Misiunea misiologiei
Publicat in : Dogma
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.