Recentele date privitoare la bossonul Higgs vin parca sa confirme denumirea populara a acestuia de “particula lui Dumnezeu”. Mai mult, el poate fi si un factor de dialog intre cei ce au sectarizat atat credinta, cat si stiinta, introducand o falsa disputa intre evolutionism si creationism. O stire recenta reuseste sa bulverseze lumea stiintifica a fizicii: noile date despre bosonul Higgs, aplicate in cadrul teoriilor despre Big-Bang arata ca Universul ar fi trebuit sa fi intrat deja in colaps, cu ceva miliarde de ani in urma. Si totusi existam. Asta inseamna ca parte dintre teoriile fizicii de pana acum trebuiesc regandite.

Chestiunea arata un lucru indubitabil: ipotezele stiintifice nu sunt infailibile. Doar legile firii (pe care stiinta le descopera) si Creatorul lor raman asa cum sunt.

Dar pentru a ajunge la acestea, trebuiesc verificate aceste ipoteze. De buna seama, stiinta si religia se aseamana cel putin intr-un punct. Ambele pot suferi de sectarism si extremism. Asa cum in crestinism (de pilda) exista numeroase confesiuni care inca isi mai disputa teorii teologice, tot asa comunitatea stiintifica a lumii are parte de curente diverse de idei, discutii, polemici, uneori duse pana la extrem. Daca, in trecut, una dintre ispitele religiei a fost aceea de a nega stiinta fizica, astazi asistam la un revers: stiinta vrea neaparat sa devina religie. În cazul creationism versus evolutionism, avem de-a face, de fapt, cu opozitia fortata a doua viziuni asupra aparitiei lumii animale si a omului. Creationismul sustine ca totul a fost creat de catre Dumnezeu, evolutionismul afirma ca toate au aparut urmare a evolutiei speciilor dintr-una intr-alta. Într-o oarecare masura, aceste doua viziuni nu se contrazic deloc, deoarece creationismul arata cine a facut, iar evolutionismul spune cum.

Exista incercari de apropiere intre ele, dar exista si incercari de separare artificiala, prin rastalmaciri. Desi Darwin, devenind deist si agnostic, a recunoscut totusi existenta unui plan al creatiei si a unui Creator, dra si dificultati ale propriilor teorii, „ucenicii” sai au ajuns astazi la grave rastalmaciri, precum provenienta omului din cimpanzeu, teorii eugeniste sau campanii ateiste intense. Lucruri deloc noi, daca ne gandim ca Sf. Pavel va sesiza ca unii savanti: „zicand ca sunt intelepti, au ajuns nebuni”. (in limbaj biblic, "nebun” este cel ce neaga existenta divinitatii, ateul). Iar Albert Einstein a cugetat si el la un moment dat ca: "Stiinta fara religie este schioapa, religia fara stiinta este oarba.”

Din pacate, aceste viziuni s-au infiltrat si la nivel inalt juridic. De pilda, Curtea Suprema a USA a decis, in 1987, ca creationismul este o credinta religioasa, nu o teorie stiintifica, motiv pentru care nu poate fi predat in scoala publica. Similar, nici Europa n-a scapat, in 2007 Consiliul Europei cerand statelor membre sa se opuna predarii creationismului ca disciplina stiintifica, el neputand fi pus pe picior de egalitate cu evolutionismul. Prin aceasta s-a deschis o adevarata cutie a Pandorei: scientismul devine religie, limitand chiar libertatea religioasa si de constiinta.

Mai grav e ca deciziile respective contrazic chiar si evolutionismul, care presupune religia ca fiind o achizitie culturala a lui Homo erectus sau Homo sapiens. Daca Hristos n-a existat in realitate si revelatiile biblice sunt doar povesti, de ce as crede ca au existat marile personalitati ale lumii, sau de ce as crede in teorii stiintifice care sunt inca in zona speculatiilor si a ipotezelor? Asta in timp ce alti cercetatori sustin ca existenta sufletului ar putea fi explicata stiintific. Dar pentru ca tot suntem la ipoteze, imi permit sa lansez si eu una.

Daca Dumnezeu a creat lumea animala si vegetala dupa anumite principii observabile de catre stiinta, atunci cat de greu i-ar fi fost sa aplice aceste principii si la crearea omului? Ce L-ar fi impiedicat sa creeze trupul omului "din tarana", luand ca model regnul animal (deja creat cu oase, muschi, plamani si sange) si desavarsindu-l, dupa care a insuflat in om chipul si asemanarea Sa? Asa s-ar explica si lipsa unei legaturi de tranzitie intre cimpanzeu si om, care n-ar mai fi necesara. Caci e clar tuturor ca omul este unic si superior intregii lumi animale. Iar Dumnezeu ar putea fi „motorul” unui anume tip de evolutie.

(Acest text a fost publicat prima data pe