In drumul nostru, trecem zilnic pe langa sfintele biserici, aflate mai intotdeauna la drumul mare, in vazul tuturor. Astfel, mergand grabiti sau aflandu-ne in vreo masina sau tramvai, ne inchinam cu semnul sfintei cruci si trecem mai departe. Aceasta insemnare a noastra cu sfanta cruce este atat o rugaciune concentrata, cat si o marturisire publica de credinta. Cum ne inchinam, insa, in alte situatii in care acest lucru se cere de la sine?
De ce ne inchinam cu sfanta cruce ?
Inchinarea crestinilor cu semnul sfintei cruci s-a practicat inca din timpul Sfintilor Apostoli, aceasta insotind cele mai diverse fapte. Astfel, in lucrarea "De corona militis", in care Tertulian aproba purtarea unui soldat crestin, care n-a vrut sa poarte cununa de lauri, cu prilejul unui dar primit de la imparat, preferand inchisoarea si moartea, gasim scris: "La fiecare pas si la fiecare fapta, ne insemnam cu semnul Sfintei Cruci."
Inchinandu-ne cu semnul sfintei cruci, diavolii stau departe de noi, caci se tem de arma care i-a biruit si a sfaramat portile iadului. Despre puterea inchinarii cu sfanta cruce, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Nici un duh necurat nu va indrazni sa se apropie de voi, vazand pe fata voastra arma care l-a doborat, aceasta sabie sclipitoare a carei lovitura de moarte a primit-o."
Ne inchinam cu sfanta cruce cand trecem pe langa o sfanta biserica, cand auzim clopotele bisericii, cand trecem pe langa un cortegiu funerar, cand tuna, fulgera sau ploua cu grindina, cand aflam o veste greu de primit sufleteste, cand ne asezam la masa si cand terminam de mancat, cand iesim din casa si cand incepem lucrul, cand pleacam in calatorie, si oridecate ori simtim nevoia de a chema ajutorul lui Dumnezeu. Spre exemplu, ne putem inchina atunci cand suntem napaditi de ganduri vatamatoare de suflet, spre a redobandi linistea mintii.
Cum ne inchinam in oras?
Daca, in biserica, ne inchinam in mod firesc, intr-un loc public putem simti o oarecare jena sa ne insemnam cu semnul sfintei cruci. Acest lucru se datoreaza nu atat celor din jurul nostru, care sunt neatenti sau necredinciosi, cat noua insine, care nu traim o comuniune de taina cu Dumnezeu. Despre inchinarea cu semnul sfintei cruci, Sfantul Chiril al Ierusalimului spune: "Sa nu ne rusinam a-L marturisi pe Cel rastignit."
Deci, in oras se cuvine sa ne inchinam ca si in biserica, cu credinta, cu smerenie si cu dragoste de Dumnezeu. Cu credinta, caci increderea in Dumnezeu nu ne rusineaza, cu smerenie, caci nu mai suntem ai lui Dumnezeu atunci cand savarsim un lucru cu fatarnicie, spre a fi vazut de ceilalti, si cu dragoste de Dumnezeu, caci ne se cuvine a tine mai mult la parerea lumii, decat la petrecerea impreuna cu Dumnezeu.
Pe langa situatiile amintite mai sus, se cuvine sa ne insemnam cu sfanta cruce si oridecate ori mancam in oras. Indiferent unde luam masa, mancarea ramane un mare dar al lui Dumnezeu facut noua. Astfel, oriunde am manca, se cuvine sa inchinam mancarea (inchinarea lucrurilor) si pe noi insine, fara a ne rusina de cei din jurul nostru, care ne pot privi descumpaniti, daca nu chiar dispretuitor.
Marturisind public credinta noastra, privirile sau cuvintele celor care nu se inchina au libertatea de a ne viza, direct sau indirect, insa a ne simti stanjeniti de vreun cuvant sau privire straina tine de noi, indicand un soi de rusine sau lipsa de curaj proprie. In situatiile date, nu ne inchinam pentru a-i sfida pe ceilalti sau a le demonstra cat de siguri suntem pe noi insine, ci pentru ca astfel au procedat sfintii si mucenicii, care au preferat sa fie dispretuiti sau ocarati de lume, decat sa ascunda credinta si dragostea lor de Dumnezeu.
Practic, cum ne inchinam?
Ne inchinam cu mana dreapta, tinand degetul mare si urmatoarele doua strans unite, inchipuind persoanele Sfintei Treimi, iar degetul mic si cel de langa el indoite, in podul palmei, inchipuind cele doua firi ale Mantuitorului Iisus Hristos (Dumnezeu adevarat si Om adevarat) sau pe Adam si Eva, pocaindu-se, in genunchi, inaintea lui Dumnezeu.
Tinand mana astfel, o ducem mai intai la frunte, rugandu-L pe Dumnezeu sa ne lumineze mintea si sa ne dea intotdeauna gandul cel bun; apoi, la piept, marturisind ca Fiul lui Dumnezeu s-a intrupat, facandu-se om, asemenea noua, pentru a noastra mantuire; iar mai apoi, la umeri, cerand lui Dumnezeu puterea de a lucra cele bineplacute Lui; mai intai la umarul drept, caci Iisus Hristos s-a inaltat la ceruri si s-a asezat de-a dreapta Tatalui, iar mai pe urma la umarul stang.
Rugaciune cu puterea Sfintei Cruci
"Sa invie Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui si sa fuga de la fata Lui cei ce-L urasc pe Dansul. Sa piara cum piere fumul, cum se topeste ceara de fata focului, asa sa piara demonii de la fata celor ce-L iubesc pe Dumnezeu si se insemneaza cu semnul Crucii, zicand: Bucura-te, preacinstita si de viata facatoare Crucea Domnului, care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a rastignit pe tine, a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a pogorat la iad si a calcat puterea diavolului si te-a daruit noua pe tine, cinstita Crucea Sa, spre izgonirea a tot vrajmasul. O, preacinstita si de viata facatoare Crucea Domnului, ajuta-mi mie cu Preasfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu si cu toti Sfintii in veci. Amin."
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Marturisirea pacatelor
Publicat in : Sfintele Taine -
Marturisirea, mijloc de crestere duhovniceasca
Publicat in : Religie -
Pocainta si marturisirea: o taina uitata
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.