Spovedania este una dintre Tainele Bisericii. Prin marturisirea cu parere de rau (pocainta) a pacatelor, inaintea preotului duhovnic, Iisus Hristos Insusi ne iarta pacatele si ne da harul Sfantului Sau Duh, spre tamaduire si spre mantuire. Iertarea pacatelor vine, in fapt, prin punerea mainilor preotului pe capul credinciosului, in timp ce rosteste rugaciunea de dezlegare, din Molitfelnic.

Spovedania nu se face, insa, numai pentru impartasirea cu Sfintele Taine, ci si pentru cunoasterea de sine, pentru primirea dezlegarii de sub osanda pacatelor savarsite, pentru slabirea patimilor care ne inrobesc si pentru intarirea nadejdii de mantuire.

Canonul de la Spovedanie

In vederea tamaduirii sufletului, in functie de gravitatea pacatelor savarsite de credincios, cu dragoste si discernamant, duhovnicul randuieste acestuia un anumit canon.

Sfintii Parinti au randuit canoane pentru fiecare pacat in parte. Cunoscand aceste canoane, dar netrecand cu vederea nici unicitatea fiecarui credincios, duhovnicul este dator a se folosi de canoane.

Reducerea canonului randuit de duhovnic se face in masura in care inima credinciosului izvoraste o pocainta tot mai puternica. Cu cat credinciosul isi sporeste nevointele duhovnicesti si rugaciunea, cu atat preotul duhovnic poate scadea masura canonului opririi de la impartasirea cu Sfintele Taine.

Cum se da canonul ?

Citim in Molitfelnic: "Si, zicand sfarsitul dezlegarii, insemneaza chipul Crucii, cu mana, pe capul celui ce s-a marturisit. Si asa, slobozindu-l cu pace, sa-i dai canonul dupa potriva pacatelor lui; si, de va fi facut pacate mai multe si mai mari, sa-i dai canon mai mare, adica sa fie oprit de la Sfanta Impartasire ani mai multi; iar cele mai usoare pacate sa-i ierti lui, pentru canonul cel mai mare ce i-ai dat.

Insa, pentru pacatele mari, sa zici catre dansul asa:

Fiule, atatia ani poruncesc dumnezeiestii Parinti sa nu te impartasesti cu Sfintele Taine, ci numai sa bei Aghiasma Mare; si, de vei tine sa nu te impartasesti, ti se vor dezlega pacatele tale, iar de vei indrazni, peste porunca Sfintilor Parinti, ca sa te impartasesti, atunci te vei socoti al doilea Iuda; iar de vei fi bolnav si tare slab, temandu-te de moarte, atunci sa te impartasesti; si, de te vei insanatosi, iarasi vei ramane in anii ce ti s-au poruncit, pana cand vei implini canonul; iar daca te vei impartasi de frica mortii, plinind canonul cel dintai, ti se va socoti alt canon pentru impartasire si-l vei plini si pe acela."

Cand incepe canonul ?

Tot in Molitfelnic, citim: "Sa socotesti si aceasta, duhovnice: Ca de va fi parasit omul pacatul, dintru aceeasi vreme sa ia si canonul. De pilda: un om a facut pacate de moarte, ucidere sau desfranare, pentru care zece ani sa se lipseasca de Sfanta Impartasire; pe acesta sa-l intrebi, si de va fi parasit de doi ani acel pacat, sa-i dai opt ani, scazandu-i pe cei doi; iar de va fi parasit de cinci ani, tu sa-l canonesti numai cu cei cinci. Si altele asa sa faci scadere.

Ca, dupa cum graieste marele Vasile, cata vreme va face omul pacatul si nu se va impartasi, cu nimic nu i se scade canonul opririi de la Sfintele Taine, daca nu paraseste pacatul; si, de se va intampla ca iarasi sa cada in pacat, iarasi din inceput se cuvine sa i se dea canonul."

Reducerea canonului de la Spovedanie

Biserica recomanda tinerea in intregime a canoanelor de oprire de la impartasirea cu Sfintele Taine, atunci cand credinciosul nu face eforturi de indreptare, precum si prescurtarea canoanelor, pana la masura hotarata de Sfantul Ioan Postitorul, atunci cand credinciosul simte o pocainta adanca.

Preotul duhovnic masoara pocainta credinciosului si hotaraste canonul potrivit.

Cum se reduce canonul opririi de la impartasire ?

Canonul randuit pentru pacate se reduce in functie de nevointele pe care credinciosul si le asuma cu toata inima. In randul acestor nevointe se numara urmatoarele: renuntarea la vin, carne, branza, oua, peste sau untdelemn, pentru un anumit timp, apoi ajunarea, rugaciunea, facerea de metanii si milostenia. Pentru fiecare nevointa in plus, duhovnicul poate scadea un an din canon.

Parintele Cleopa Ilie numeste o serie de nevointe care, asumate de credincios, duc la scaderea canonului opririi de la Sfanta Impartasanie, dupa cum urmeaza: daca se tin toate posturile de peste an si zilele de miercuri, vineri si luni; daca se tine post negru in zilele de miercuri si vineri, pana la apusul soarelui, vreme de un an de zile; daca se renunta la vin, alcool si carne, pentru un an de zile; daca se face milostenie, o suta de metanii si se rosteste Psalmul 50 de sapte ori pe zi, vreme de un an de zile; daca se fac o suta de metanii pe zi. Pentru toate acestea, se scad cate doi ani din anii canonului.

Postul, ajunarea, privegherea, rugaciunea, metaniile si milostenia pot sa-l faca pe cel credincios mai curand vrednic de a se impartasi cu Sfintele Taine, decat daca nu ar ajuna, nu s-ar ruga si nu ar face metanii, ci ar astepta numai implinirea timpului hotarat de duhovnic.

Canonul 3 al Sfantului Ioan Postitorul

In al treilea canon al sau, Sfantul Ioan Postitorul spune: "Eu socotesc ca celor care judeca drept, nu li se pare ca scurtarea de catre noi a timpului de pocainta nu este o parere salvatoare, deoarece nici Parintele Vasile cel Mare si nici cei mai vechi dumnezeiesti parinti ai nostri nu au stabilit pentru cei ce pacatuiesc vreo ajunare, sau priveghere, sau numar de plecari de genunchi, fara numai indepartarea de la Sfanta Impartasanie.

Noi am socotit ca, in privinta celor care se pocaiesc cu adevarat si cu sarguinta isi chinuiesc trupul cu disciplina aspra, si cu intelepciune isi schimba viata, contrabalansand rautatea anterioara dupa masura infrangerii, sa masuram si scurtarea timpului de pocainta.

De pilda, daca cineva ar primi sa nu bea vin in anumite zile, am judeca sa-l iertam si noi un an din epitimia (canonul) hotarata de catre Parinti, pentru greseala lui. Asijderea, daca, ar fagadui retinerea de la carne pana la un timp, am socotit sa-i taiem alt an, iar daca de la branza si de la oua, sau peste, sau de la untdelemn, si astfel pentru fiecare retinere de acest fel sa-i iertam un an. Tot astfel sa procedam daca acela va voi sa imblanzeasca pe Dumnezeu prin imbelsugatele plecari de genunchi; si mai ales de va arata ravna si hotarare nestramutata pentru milostenie.

Iar daca cineva, dupa pacatuire, s-a dedat vietii de Dumnezeu iubitoare si singuratice (calugarie) am socotit ca este bine sa dobandeasca iertare inca si mai scurta, ca, prin acest fel de vietuire, sa razbune in viitor patima respectiva in cursul vietii."

Cand inceteaza canonul ?

Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Timpul nu slujeste la nimic. Noi nu intrebam daca rana a fost deseori pansata, ci daca pansamentul l-a facut bine pe penitent. Numai ranitul ne arata cand este momentul potrivit sa-l scoatem."

Canonul nu este o pedeapsa a lui Dumnezeu, aplicata prin preot, ci un medicament necesar vindecarii sufletului celui biruit de patimi. Rolul canonului este acela de a-l readuce pe om la locul sau cel dintai, adica de a-l face madular sanatos si viu al trupului tainic al lui Hristos.

*

Canoanele sunt medicamente impotriva pacatelor, iar nu pedepse.

Teodor Danalache

• Pocainta neintrerupta - sursa a vietii duhovnicesti autentice
  Publicat in : Credinta
• Pocainta si marturisirea: o taina uitata
  Publicat in : Credinta
• Pocainta, transformare a mortii in inviere
  Publicat in : Morala
• Rugaciune de pocainta
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe