Cum ne ridicam in ochii lui Dumnezeu?

Mareste imaginea.

Il numim pe Dumnezeu Tata, iar noi nu ne comportam ca niste fii. Ii cerem de multe ori asemeni fiului risipitor (Luca 15, 11-32) sa ne daruiasca partea ce ni se cuvine ca sa o cheltuim in diverse placeri, departe de casa parinteasca. Si cu cat ne indepartam mai mult, cu atat ne e mai greu sa revenim la El. Dar sa nu deznadajduim atunci cand cadem in pacat, caci Dumnezeu stie acest lucru si de aceea El ne intareste, pe noi cei pacatosi, zicand ca "acolo unde s-a inmultit pacatul, acolo va prisosi harul". Astfel, celor ce au cazut mult din relatia cu El, le trimite niste stari harice pe care nu le au multi din cei care se roaga in biserica. Sa nu uitam ca daca nu s-ar fi facut "foamete" in tara indepartata in care fiul risipitor se afla, acesta nu si-ar fi venit in sine si nu ar fi dorit intoarcerea.

Iar cand isi vine in sine, isi recunoaste greseala si doreste cea mai de jos pozitie din gospodaria tatalui sau. Vrea sa fie asemeni argatilor. Se simte nevrednic de a-I mai fi fiu.

Daca am urmat fiului risipitor in cadere, trebuie sa-i urmam si in ridicare.

Alteori, nu ne indepartam de biserica, dar nici nu suntem de acord cu multe din cele ce se petrec in ea. Comentam cand vedem ca anumite persoane sunt impartasite. Reprosam trecutul lor, fara a tine seama ca prezentul acestora descopera pocainta lor. Nu de putine ori suntem deranjati de faptul ca suntem tratati asemeni celor care ieri au descoperit biserica. Ni se pare o nedreptate ca noi cei care venim duminica de duminica la biserica sa fim pusi pe acelasi picior de egalitate cu unii care n-au stiut de biserica pana astazi. Suntem asemeni fratelui cel mare din Pilda fiului risipitor. Nu ne comportam ca niste fii adevarati, de vreme ce nu raspundem precum raspunde Dumnezeu: cu iubire.

Uitam ca a fi fiu al lui Dumnezeu inseamna sa avem neincetat capacitatea de a ne bucura pentru intoarcerea celui pierdut. Inseamna a iesi oricand in intampinarea celui ce vine acasa, precum Tatal a iesit in intampinarea fiului risipitor.

Iar daca nu ne-am departat de biserica, sa cautam sa nu ne asemanam fratelui fiului risipitor, care desi nu paraseste casa parinteasca, nu aduna in inima sa dragostea tatalui. Se comporta ca un argat, de vreme ce este nemultumit de cum ii este recompensata munca. Sa luam aminte ca nu pozitia noastra din biserica este cea care ne aduce locuirea lui Dumnezeu in noi. Fariseul, se spune in Scriptura, statea in templu in fata, in vazul tuturor. Si cu toate acestea nu se intoarce indreptat la casa lui, precum vamesul care se ruga "departe stand".

In concluzie, daca dorim sa ne ridicam in ochii lui Dumnezeu, trebuie sa ne vedem cat mai jos. Fiul risipitor a cerut sa fie un argat si a fost primit ca un oaspete de seama.

Adrian Cocosila

.

Pe aceeaşi temă

• Pilda fiului risipitor - IPS Antonie de Suroj
  Publicat in : Duminica Fiului Risipitor
• Pilda Fiului Risipitor
  Publicat in : Predici de duminica
• Pilda Fiului risipitor
  Publicat in : Duminica Fiului Risipitor
• Ganduri la Pilda fiului risipitor
  Publicat in : Duminica Fiului Risipitor

Publica un articol

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine:

07 Februarie 2017

Vizualizari: 18297

Voteaza:

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Cum ne ridicam in ochii lui Dumnezeu? 5.00 / 5 din 17 voturi. 14 review utilizatori.

Cuvinte cheie:

fiul risipitor pilda fiului risipitor

Comentarii (14)

• Gheorghe TurcuPostat la 2019-03-17 07:39

  Un articol deosebit, care tezeste in mine pocainta. De multe ori gresim cand cerem la bunul Dumnezeu averea daruita nou, adica vita noastra care este in mainile Daomnului, sa o risipim in alergarea noastra, in implinirea idealurilor noastre pamantesti sau placerile noastre, cand de fapt scopul nostru este sa traim ca "cetateni ai cerului" si ca "noi insine si uni pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezu s-o dam". Sa nadajduim in mila si bunatatea lui Dumnezeu care ne asteapta zilnic la po-cainta si indreptate dupa voia Lui.

• COSTICA MALAIPostat la 2015-02-04 18:49

  Inca un articol a lui Domnu Cocosila scris scurt si la obiect care ma incalzeste.Ma recunosc si eu in fiul cel mare ,ma comport ca un argat de multe ori in relatia mea cu Dumnezeu ,asteptind rasaplata unui argat ,desi ,El ma trateaza ca pe fiul Sau prin ceea ce imi ofera zi de zi .

• Adrian GarciaPostat la 2014-02-09 11:58

  Într-adevar, d-le Cocosila, felicitari, un foarte bine scris articol, se vede ca aici "a prisosit din plin harul"...! Caci, iata, iarasi un mare adevar -dupa cum scrieti- ca "daca am urmat fiului risipitor în cadere, trebuie sa-i urmam si în ridicare". Slava Domnului si Doamne-ajuta-n toate cele bune!

• lucia popaPostat la 2014-02-08 17:03

  Foarte frumos si complex articolul.In orice imprejurare a vietii putem actiona ca fiu risipitor,ca fratele fiului si mai ales ca fariseul. Avem libertate.Dar Bunul Dumnezeu ne judeca dupa DREPTATEA Sa si ne trimite Harul Sau dupa MARE MILA SA.Nu e nevoie sa judecam noi clerul.Porunca Mare este sa ne iubim ca frati ce suntem.Doamne-ajuta

• satoris feniPostat la 2014-02-08 09:39

  Frumoase cuvinte,dar aș vrea și eu să adaug un lucru,fiecare crestin are obligatia spre a se mantui, sa caute adevarul, sa-l inteleaga, sa aiba pricepere, ca fara pricepere, e ca orbul condus de alt orb; viața noastră a tuturor, e jertfa neincetata a lui Dumnezeu, din dragoste de om, viata e deja traire in Dumnezeu, cine iese din aceasta cunoastere, traieste in pacat, un duhovnic a spus ca nu e mai mare pacat decat a trai fara bucurie, lui Hristos, magii i-au adus tamaie, smirna si aur, Domnului nu-i poti da decit trei lucruri, tamaia jertfei(ginduri bune, cugetare dreapta, lauda), smirna cea parfumata dar amara(lacrimile,suferinta,jertfa de sine) si aurul , dragostea desavarsita, a vorbi de fiul risipitor, trebuie stiut ca toti suntem fii risipitori, iar roscovele dupa care tinjea bietul fiu sunt viata noastra cea de toate zilele , viata desacralizata, hrana lumeasca aka placerile vietii prin care cu mintea ne ducem spre tot ce inseamna atentie: TV, barfa, internet, a te mantui e drumul intoarcerii spre adevarul a ceea ce suntem, particele din painea cea de sus, venitul la biserica e tocmai intoarcerea taciunilor scosi din foc la focul originar al dragostei dumnezeiesti cu dragoste va multumim ptr cuvinte

• manea mihaitaPostat la 2014-02-07 19:31

  de ce dragilor domni care ati publicat articolul nu aratati in poza publicata si niste" fete bisericesti" mirenii sunt cei pacatosi? in cler nu aveti asa ceva ? vorbim frumos si gata am scapat!nu mai suntem pacatosi!

• Eugene TEODORESCUPostat la 2014-02-07 17:28

  Imi este greu Doamne, Te rog ajuta-ma si daca crezi ca mai merit o sansa, iarta-ma. Amin

• nicolae mariaPostat la 2014-02-07 13:54

  Eu am un astfel de fiu. A plecat de acasa si nu mai vrea sa stie de noi, eu ca mama, si copiii lui. Doamne, cuputerea ta cea mare da-i lumina multa sa inteleaga ca are o datorie pe acest pamant si iarta-i toate pacatele . Iarta si pe ale noastre , ca in lumea asta...nimeni nu este fara de pacat. Amin!

• floarea calotaPostat la 2014-02-07 10:39

  Deosebit articol,mii de multumiri!Plang de pe la jumatatea articolului fiindca ma regasesc in fratele cel mare al fiului risipitor,al fariseului si.....plang.I-mi pare rau pentru ceea ce sunt,pentru ceea ce gandesc.Doamne,iarta-ma si ajuta-ma!

• Marian SasuPostat la 2014-02-07 09:39

  Va Multumesc Pentru Tot Doamne Ajutane

• CORINA GEORGIUPostat la 2014-02-07 09:36

  ......"celor care au cazut mult din relatia cu EL, le trimite niste stari harice, pe care nu le au multi din cei care se roaga in biserica"...aici ma regasesc eu! Sunt "fiica cea risipitoare" si cand m-a luminat D-zeu, am incercat cu toata puterea sa ma-ntorc la EL, intr-adevar - D-zeu mi-a descoperit din Tainele sale, lucruri minunate pe care cei de langa mine, cei carora le-am povestit, nu le nteleg, nu le vad ca a fi ceva deosebit sau cel mai grav...nu ma cred! Fratilor, D-zeu exista! Nu trebuie sa strabatem mari & tari sa-L cautam prin temple sau cine-stie ce "pustiuri" sfinte! El e aici langa noi, ne-asteapta! Asteapta sa ne deschidem inima, sa-L primim! Nu vrea minuni sau sacrificii inutile, ci ne spune: "FIULE, DA-MI INIMA TA!" Asa ca.....traim niste vremuri extrem de grele in care din ce in ce mai rar ne amintim de credinta, iar pocainta...ne lipseste cu desavarsire. Sa ne lipim de Sf. Biserica, de Hristos & de Sf. Taine. Doar asa...nadajduim ca D-zeu ne va ierta ptr. impietrirea inimii, nerecunostinta, neputinta si nebagare de seama!

• oarecare crestinPostat la 2013-03-02 19:20

  Toate articolele sânt inspirate şi pătrunzatoare şi se bazeaza în general cam aşa cine are ochi sa vadă şi cine are urechi să audă. Noi dacă vrem auzim şi vedem dar ceea ce trebuie. Multumim celor care se ostenesc prin scrierile lor la Crestin Ortodox pentru întărirea noastrăa a celor necunoscători şi păcătoşi.

• FULEA DanPostat la 2013-03-01 19:03

  Iata un articol inspirat. Este scurt dar dens. Eu multumesc pentru faptul ca m-a facut sa vad mai clar unele aspecte ale vieti de tot felul in lumina invataturii lu Cristos.

• alvaro liniers Postat la 2013-03-01 15:08

  Ce ganduri frumoase sa ne ofera citirea acestuia articol ca sa luam o decizia despre despartirea a celor doi Biserici, frati in Hristos, catolica si ortodoxa. Ar fi bine sa ne bucuram de o unitate maxima intre ambi in loc de sa pastram gelosia asupra iubirea Tatalui.

Adauga comentariu