Ganduri la Pilda fiului risipitor

Ganduri la Pilda fiului risipitor Mareste imaginea.

Fiul risipitor greseste pentru ca isi cere partea de avere inainte ca tatal sau sa moara. Precizam ca averea nu se impartea intre frati inainte de moartea tatalui. De aici reiese ca pentru el, in momentul in care face acest gest, tatal este un mort. Motiv pentru care inceteaza sa mai aiba relatii cu el si pleaca intr-o tara indepartata. Aceasta instrainare sau departare de tatal il face pe fiul risipitor sa ajunga un rob al patimilor, cheltuindu-si averea primita, in desfatari. Parasirea casei parintesti inseamna imposibilitatea de a te implini. A cauta alt loc, echivaleaza cu pierderea sau ratacirea.

Tatal, din smerenie, accepta sa fie privit drept un mort si ii daruieste fiului cel mic partea din averea care i se cuvenea, chiar daca stia ca acesta o va risipi. Este un parinte care iese din tiparele obisnuite, daca tinem seama ca-i da cu usurinta partea sa de avere. Dar o face pentru ca doreste sa aiba alaturi fii iubitori, nu sclavi sau robi lipsiti de libertate. Tatal din aceasta pilda este Dumnezeu, Cel care respecta libertatea noastra chiar si atunci cand noi o folosim contrar voii Sale.

Din pilda aflam ca dupa ce fiul risipitor isi pierde averea, in tara aceea s-a facut o foamete mare, incat acesta dorea sa se hraneasca cu roscovele pe care le mancau porcii. Dorinta de a manca din ceea ce era rezervat animalelor, denota cat de mult cazuse acest fiu.

Foamea este glasul tatalui ca acesta sa revina acasa. De multe ori, Dumnezeu ingaduie anumite lipsuri, ca oamenii traindu-le sa-si doreasca trezirea si unirea cu El. E important sa precizam ca harul lui Dumnezeu nu-l paraseste niciodata cu desavarsire pe om.

Foametea il face pe fiul risipitor sa-si vina in fire, adica ia seama la starea decazuta in care se afla si doreste sa revina acasa: Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: "Tata, am gresit la cer si inaintea ta; nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai". Este momentul in care fiul nu se mai raporteaza la tata ca la un mort. Se simte vinovat si doreste sa ceara sa nu mai fie numit fiu, ci acceptat ca un slujitor. Gandul schimbarii s-a preschimbat imediat in fapta. Neintarzierea prefacerii acestui gand mantuitor in fapta l-a dus la salvare.

Venirea fiului risipitor in sine, Il face pe Tatal sa plece intru intampinarea acestuia. Iubirea Sa pentru acest fiu nu-L poate tine in loc. El ii spune tainic: Vino cat de aproape poti, restul drumului il voi face eu. De aici reiese ca atunci cand omul doreste sa se indrepte, Dumnezeu nu doar ca ii iese in intampinare, ci alearga catre el asa cum a facut-o in aceasta pilda. Faptul ca tatal il vede din departare pe fiul plecat, ne descopera ca el s-a aflat intr-o permanenta asteptare. Despartirea de el l-a facut pe tatal sa fie intr-o continua suferinta si neincetata asteptare.

Iar cand tatal il intalneste, nu-I ia la intrebari, ci plecandu-si capul pe grumajii fiului, il saruta. Nu-i reproseaza nimic. Fara sa stea pe ganduri ii daruieste haina, inel, incaltaminte si taie vitelul cel gras.

Retineti ca indiferent de caderea noastra, Dumnezeu ne asteapta intoarcerea. Nu intarziati sa puneti inceput bun.

Adrian Cocosila

Pilda fiului risipitor - Luca 15, 11-32:

Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om avea doi fii. Si a zis cel mai tanar dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. Atunci el le-a impartit averea. Dar nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel mai tanar s-a dus intr-o tara departata si acolo si-a risipit averea traind in desfranari. Si, dupa ce a cheltuit totul, s-a facut foamete mare in tara aceea si el a inceput sa duca lipsa. Si, ducandu-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei tari si acesta l-a trimis la tarinile sale sa pasca porcii. Si dorea sa-si sature pantecele din roscovele pe care le mancau porcii, insa nimeni nu-i dadea. Dar, venindu-si in sine, a zis: Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier aici de foame! Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta; nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai. Si, ridicandu-se, a venit la tatal sau. Dar, inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si, alergand, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat. Atunci i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Iar tatal a zis catre slugile sale: Aduceti degraba haina lui cea dintai si-l imbracati si dati inel in mana lui si incaltaminte in picioarele lui; apoi, aducand vitelul cel ingrasat, injunghiati-l, ca, mancand, sa ne veselim, caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. Si au inceput sa se veseleasca. Iar fiul cel mare era la tarina. Cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit cantece si jocuri. Atunci, chemand la sine pe una dintre slugi, a intrebat ce inseamna acestea. Iar ea i-a spus: Fratele tau a venit si tatal tau a injunghiat vitelul cel ingrasat, pentru ca l-a primit sanatos. Si el s-a maniat si nu voia sa intre; dar tatal lui, iesind, il ruga. Insa el, raspunzand, a zis tatalui sau: Iata, de atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. Si mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei. Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai injunghiat pentru el vitelul cel ingrasat. Tatal insa i-a zis: Fiule, tu totdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt. Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat.

 

Pe aceeaşi temă

10 Februarie 2017

Vizualizari: 5796

Voteaza:

Ganduri la Pilda fiului risipitor 5.00 / 5 din 3 voturi. 2 review utilizatori.

Comentarii (2)

  • Radu AlexandruPostat la 2017-02-10 17:21

    Sfinţii Părinţi au stabilit ca sa fie citita aceasta pilda inainte de Postul Mare ca păcătoşii să nu cadă în deznădejde, văzând starea lor căzută, ci să dobândească curaj, îndemnându-i să facă pocăinţa fiului risipitor. Condacul Duminicii arată: "De la părintească slava Sa, depărtându-mă neînţelepţeşte, în răutăţi am risipit bogăţia ce mi-ai dat. Pentru aceasta glasul desfrânatei aduc Ţie: Greşit-am înaintea Ta, Părinte îndurate. Primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc, şi mă fă ca unul din slujitorii Tăi" (Condacul, Triod).

  • Andrei PanaitPostat la 2017-02-10 09:36

    "O tarã îndepãrtatã! Aceastã definitie a conditiei noastre umane, pe care trebuie sã ne-o asumãm si sã ne-o impropriem atunci când începem sã ne apropiem de Dumnezeu, este unicã. Un om care nu a trecut niciodatã prin acesta experientã, fie ea chiar si foarte scurtã, care nu a simtit niciodatã cã este înstrãinat niciodatã de Dumnezeu si de adevãratã viatã, nu va întelege niciodatã care este esenta crestinismului. Si acela care se simte perfect “acasã” în aceastã lume si în viata ei, care niciodatã nu a fost atins de dorinta dupã altã Realitate, nu va întelege ce este pocãinta".(Pr. Al. Schmemann, Postul cel Mare)

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE