In duminica a XX-a dupa Rusalii, Biserica a randuit sa se citeasca pericopa evanghelica despre invierea fiului vaduvei din Nain (Luca 7, 11-17). Din aceasta Evanghelie aflam ca Mantuitorul, inainte de a intra in cetatea Nain, intalneste un cortegiu funebru care se indrepta spre cimitir, pentru a ingropa un tanar, singurul copil al unei vaduve.
Si Evanghelia ne marturiseste ca Mantuitorului I s-a facut mila, s-a apropiat de mama vaduva si i-a spus sa nu mai planga. Apoi S-a atins de sicriul in care se afla tanarul mort si a grait catre acesta: "Tinere, tie iti zic, scoala-te!". In momentul acela tanarul a inviat, iar Hristos l-a daruit viu mamei sale.
Mantuitorul nu savarseste aceasta minune doar pentru a alunga durerea mamei, ci mai ales pentru a ne descoperi ca este Fiul lui Dumnezeu. Ca poate savarsi lucruri pe care oamenii nu le pot realiza. Acesta este mesajul esential. Si asa putem intelege si de ce Mantuitorul nu i-a inviat pe toti cei care mureau.
Sunt persoane care sustin in mod eronat ca Dumnezeu este lipsit de mila, de vreme ce ingaduie ca unii parinti sa-si ingroape copiii. Ca este nedrept pentru ca nu mai intervine in cazuri asemanatoare celui din Nain. Dar pentru Hristos importanta este viata vesnica si nu aceasta viata trecatoare. Iar daca ingaduie ca cineva sa sufere, o face pentru perceperea "bunatatilor veacului ce va sa vina". Aceasta este pedagogia dumnezeiasca, greu de inteles cu mintea noastra omeneasca.
Pierdem din vedere ca Hristos nu S-a intrupat pentru a ridica din moarte cateva persoane, ci intreg neamul omenesc si nu pentru un timp, ci pentru vesnicie. Daca scopul intruparii Sale ar fi fost sa rezolve situatiile dramatice, asemanatoare celei din Nain, sa fim siguri ca le-ar fi rezolvat pe toate.
Este adevarat ca El a intervenit de trei ori in chip special, prin invierea fiicei lui Iair, a tanarului din Nain si a lui Lazar. Dar a savarsit cele trei invieri pentru ca ele au o semnificatie spirituala, exprima invierea sufletului din diferite etape ale pacatului. Astfel, invierea fiicei lui Iair, o copila, este chipul ridicarii din pacat a celui ce a inceput sa savarseasca pacatul, invierea tanarului din Nain, preinchipuie pe cel care a intarit legatura cu pacatul, iar invierea lui Lazar mort de patru zile, il simbolizeaza pe cel ajuns mort sufleteste din cauza pacatului. Din aceste trei invieri trebuie sa retinem ca indiferent de stadiul in care se afla omul cazut in pacat, el se poate elibera de pacat cu ajutorul lui Hristos.
Un lucru pe care doresc sa-l precizez e ca cele trei invieri nu se pot compara cu Invierea lui Hristos. Biruinta asupra mortii celor trei nu a fost definitiva, deoarece ei au inviat tot in trupuri supuse stricaciunii. Hristos insa a inviat cu un trup nestricacios pentru ca a biruit pe deplin moartea.
Acesta este si motivul pentru care Biserica nu ne vesteste doar invierea tinerilor mentionati mai sus, ci si mai ales Invierea lui Hristos. Daca nu era si cea din urma, nu ne puteam socoti niste candidati la inviere. Sa nu uitam niciodata ca daca omul moare, el moare pentru a invia. Asta inseamna ca omul nu este facut sa se nimiceasca, ci sa dainuiasca.
Adrian Cocosila
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.