Culcarea copiilor a fost furtunoasa: Nadia T. si Olga S. aruncau furioase cu lucrurile in educatoare, rasturnau scaunele. Fetitele n-au putut fi induplecate cu nici un chip" (scena din viata de gradinita).

Aceasta scena este, probabil, familiara multor educatori si multor parinti.

Care sunt cauzele acestui comportament violent? Ce trebuie sa faca adultul intr-o asemenea situatie? La aceasta intrebare ne raspunde psihologul de copii Maria Kalinina, de la gradinita de copii nr. 19 din Moscova.

Cauzele agresivitatii la copiii de la deficitul de atentie la setea de putere

Uneori, educatorii pot considera agresiv un copil care este pur si simplu activ si incearca sa devina lider intr-un joc. De fapt, agresiunea este activitatea al carei scop este distructiv.

Cel mai frecvent, copilul este agresiv din cauza unor probleme psihologice carora nu poate sa le faca fata. In spatele comportamentului agresiv se pot afla diferite cauze.

Oboseala. La copiii din familiile cu probleme procesele nervoase sunt in mod frecvent dezechilibrate: cand acesti copii obosesc, ei devin tot mai excitati. Din aceasta cauza obosesc si mai mult, cercul vicios incheindu-se printr-o criza nervoasa.

Sfat: daca copilul are tendinta spre hiperexcitabilitate, incetati toate jocurile active cu doua ore inainte de somn. Sunt utile dusurile calde si somnul in timpul zilei (mai ales vara).

Perceptia de sine negativa: „Sunt rau, ma port rau". Acesti copii reactioneaza insa extrem de bolnavicios chiar si la o critica blanda. Pentru ei, aceasta suna la modul: „Esti rau."

Sfat: un mijloc eficace este „mesajul la persoana intai". Trebuie sa spunem nu: „Ma omori cand faci asa", ci: „Mi-e foarte rau cand faci asa"; nu: „Ne incurci", ci: „Stii ca tuturor copiilor le e rau atunci cand faci galagie". Adica sa reactionam nu la persoana, ci la gestul concret, si sa-l ajutam pe copil sa inteleaga asta.

Frica (cand avem de-a face cu asa-numita „agresivitate defensiva"). Daca copilul are o experienta negativa a relatiilor cu oamenii, el poate sa se apere anticipat, straduindu-se sa previna situatiile care ii amintesc cumva de lucrurile neplacute ce i s-au intamplat. De pilda, uneori suntem nevoiti sa dam in plasament la femei singure orfanele care au fost abuzate de barbati, deoarece cu barbatii ele pot sa se comporte agresiv ori pur si simplu sa-i tina la distanta.

Reactia la oprelistile puse de adulti, la limitarea libertatii personale, la situatiile cand copilul nu primeste ce-i trebuie.

Sfat: explicati-i copilului motivul oprelistii. Daca dorinta lui pur si simplu vine intr-un moment inoportun, i se poate propune un compromis: „O sa facem asta, dar mai tarziu."

Dorinta de a atrage atentia. Copilul caruia nu i se da atentie, care nu simte suficienta dragoste din partea parintilor (asta se intampla si. in familiile aparent fara probleme), da de inteles prin comportamentul sau urmatoarele: „Aha, nu ma bagi in seama? Lasa ca-ti arat eu sa uiti de mine!" Pentru copii orice semn de atentie e important, chiar daca este negativ.

Nevoia de limite, atunci cand agresiunea e un semnal pentru adulti: „Nu pot sa ma controlez, opriti-ma!" Copilul nu poate inca sa faca ordine in complexitatea sentimentelor sale, in puternicul sau conflict interior, insa are nevoie sa-si „verse" aceste contradictii launtrice. In adancul sufietului, el intelege ca se poarta rau si de fapt cauta sa fie oprit, vrea ca cineva sa faca asta in locul lui.

Comentariu: pentru copii este foarte impor-tant ca adultii sa-si controleze propria agresivitate, fiindca cel ce te-a aparat de el insusi te va putea apara si de pericolele exterioare.

inraurirea sociala (exemplul adultilor, al eroilor de cinema etc). Copilul care a fost tratat cu cruzime poate reproduce acest model compor-tamental: „Cum s-au purtat altii cu mine, asa o sa ma port si eu cu altii." Daca copilul a trait intr-o familie unde adultii se incaierau tot timpul, tipau unul la altul, va face acelasi lucru si cand se va afla intr-un alt mediu. Daca copilul vizioneaza frecvent filme violente, isi insuseste exemplul „supermanului atotbiruitor", pentru care nu exista nici un fel de legi.

Setea de putere. Copiii cu probleme afective, care s-au invatat sa supravietuiasca atacandu-i pe toti si incalcand toate regulile, inteleg deodata ca este foarte placut sa fii sef, sa fii puternic, sa se teama toti de tine si sa te asculte.

Sfat: pentru a lucra cu un asemenea copil trebuie sa-ti castigi autoritate in fata lui. Pentru el au importanta simtul dreptatii si puterea. Atunci cand autoritatea ta a fost dovedita, trebuie sa stii cand sa-i spui cu fermitate copilului: „Nu iti dau voie sa faci asta!"

Cauza fundamentala a agresivitatii copilului este necesitatea nesatisfacuta de a fi iubit.

Copiii se bat. Ce e de facut?

In primul rand, trebuie intrerupta bataia, trebuie limitat comportamentul agresiv.

Foarte important este ca masurile luate sa nu-l vatame fizic pe bataus. il putem apuca, il putem opri, dar nu este admisibil sa-l batem. Chiar daca sunteti suparati, maniosi, trebuie sa va con-trolati. Daca v-ati iesit din fire, copilul va aprecia gesturile voastre nu ca pe o reactie la fapta lui, ci ca pe propria voastra stare: sunteti enervati si de asta l-ati plesnit.

Cand copilul face scandal, un mijloc corect si eficace este cel de a-l duce in alta camera, zicandu-i: „Stai aici, si iesi cand te linistesti." Copilul hiperexcitat nu se poate linisti singur, dar cand sta singur se infurie cat se infurie, dupa care se linisteste din lipsa de spectatori. Acest mijloc este potrivit atat pentru batai, cat si pentru crizele de isterie.

O metoda destul de eficace este explicatia amanata. „Acum n-o sa faci asta, si o sa-ti explic mai tarziu de ce." In primul rand, va ramane controlul asupra situatiei, iar in al doilea rand nu va pierdeti in explicatii si nu ii dati copilului posibilitatea sa va confrunte in mod direct si in prezenta celorlalti copii. Ce vad acestia? Vad ca ati insistat ca el sa asculte. In al treilea rand, omul se ingrijoreaza cand nu stie ce-l asteapta -iar intrucat copilul care s-a purtat rau n-are constiinta curata, se potoleste.

Psiholog de copii Maria Kalinina

Extras din cartea "Educarea copilului", Ed. Sophia

.