De ce mor copiii?

Cand moare un copil la putin timp dupa nasterea sa, nu poti sa nu te intrebi de ce s-a intamplat acest lucru. De ce Dumnezeu ingaduie ca unii sa ajunga la o varsta inaintata in timp, iar pentru altii viata sa se termine chiar de la intrarea in ea.

Nu de putine ori ne este dat sa auzim in predicile de la inmormantarea copiilor ca "Dumnezeu l-a luat". Daca acceptam acest raspuns inseamna ca Dumnezeu este cauza mortii. Ori noi stim ca moartea nu a fost cuprinsa in planul initial al lui Dumnezeu, ca ea a fost o urmare a neascultarii lui Adam si a Evei.

Parintii Adam si Eva, despartindu-Se de Dumnezeu ca Viata au primit moartea, care nu e nimic altceva decat lipsa vietii. Iar in cazul mortii unor copii nevinovati, ramane intrebarea: Ce pacate au acesti copii nou nascuti incat sa aduca despartirea de Dumnezeu si implicit moartea?

Exista un tratat al Sfantului Grigorie de Nyssa intitulat "Despre copii care mor de timpuriu", adresat guvernatorului Hierios al Capadociei. La intrebarea "De ce Dumnezeu permite o parasire asa prematura a acestei vieti?", Sfantul Grigorie de Nyssa raspunde ca Dumnezeu nu permite ca viata pruncului sa continue pentru ca El vede un viitor rau copilului. Aceste cazuri, spune Sfantul Grigorie de Nyssa, trebuie sa le privim prin perspectiva Proniei Divine. Pentru ca purtarea de grija desavarsita este aceea care nu doar vindeca suferintele ce au avut loc, ci apara persoana chiar si de la a gusta din greutatile ce se vor afla in viitor.

Daca acceptam acest raspuns, atunci apar alte intrebari: De ce Dumnezeu unora nu le da posibilitatea sa devina rai, iar pe altii ii lasa sa devina atat de rai, incat ne-am dori sa nu se fi nascut? S-a raspuns ca Dumnezeu ingaduie trecerea celor rai la cele vesnice in momentul in care in acestia nu mai sunt prezente resturi de bine, puteri de intoarcere spre bine, rezistente impotriva raului, puteri de franare a raului si de cainta pentru el.

Sunt persoane care au afirmat si afirma ca moartea acestor copii este data de pacatele parintilor. Acesti copii, nascandu-se din parinti cu pacate mari si grave, mor mai devreme sau prea devreme, pentru ca moartea lor este instrumentul restaurarii parintilor, ridicarii lor din pacate, calea scurta spre mantuire.

Fara nicio retinere afirm ca ceea ce Dumnezeu implineste si ingaduie nu este intamplator si nici irational. Modul in care Dumnezeu conduce lumea spre vesnicie, nu coincide de cele mai multe ori cu modul in care crede omul ca trebuie sa se petreaca lucrurile. Important este sa nu ne revoltam impotriva lui Dumnezeu in fata acestor suferinte. Daca El le-a ingaduit, inseamna ca au un rost.

Din cauza putinei mele credinte, nu doresc sa fac speculatii pe tema mortii copiilor. Daca as fi intrebat despre aceasta moarte, as raspunde: "O, adancul bogatiei si al intelepciunii si al stiintei lui Dumnezeu! Cat sunt de necercetate judecatile Lui si cat sunt de nepatrunse caile Lui! Caci cine a cunoscut gandul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui?" (Rom.

11, 34-35).

Adrian Cocosila

.

Pe aceeaşi temă

• Legatura interioara dintre Moartea si Invierea Domnului
  Publicat in : Dogma
• Cu moartea pe moarte calcand
  Publicat in : Religie
• Moartea mea intre Dumnezeu si mine
  Publicat in : Editoriale
• Moartea jertfelnica a lui Hristos, cea mai mare coborare a Lui la noi
  Publicat in : Patimile lui Hristos
• Rugaciune la moartea unuia din soti
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe

Publica un articol

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine:

24 Ianuarie 2013

Vizualizari: 29537

Voteaza:

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

De ce mor copiii? 4.67 / 5 din 12 voturi. 11 review utilizatori.

Cuvinte cheie:

moartea moartea copiilor moartea lui hristos

Comentarii (11)

• Bontas SorinaPostat la 2014-07-22 21:50

  Nici eu nu imi puteam inchipui cum as trai fara unul din copiii mei. Din pacate in sambata Pastelui am ramas fara baiatul meu care nu implinise inca 14 ani. E cumplit sa te gandesti ca esti autorul moral al mortii propriului tau copil. Nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva si ma rog sa imi arate Dumnezeu calea potrivita pe care sa merg, chiar daca ispita este sa ma gandesc ca nu e drept sa mori asa de tanar.

• cristina ionela brindauPostat la 2014-07-17 16:31

  Doamne Ajuta! Indiferent cati copii ai avea tot ramane o durere mare in sufletul parintilor. Intr-adevar cand ai doar un copil si iti moare si acela atunci iti dai seama ca ai fost egoist cu viata si nu te-ai gandit ca este suficient doar unul(aici fac referire la parintii care pot face copii si se rezuma doar la un copil). Eu am 3 copiii si al patrulea pe drum si mereu ma gandesc ca Bunul Dumnezeu sa mii tina sanatosi pt ca nu m-as vedea fara niciunul chiar daca viata este destul de grea cu incercarile si bucuriile ei. Bunica mea este al saselea copil din 7 copii si unul din fratii ei mai mare a murit cand s-a dus in armata la 20 de ani iar bunica avand 5 ani va spun sincer ca si in ziua de azi are poza cu el si cine o intreaba cine il plange chiar povesteste ca a fost durere mare pe toata familia cand a murit. Este bine ca in astfel de momente sa ne rugam mult ca Bunul Dumnezeu sa ne intareasca.

• Sorin GeorgescuPostat la 2014-07-16 15:23

  Eu sunt unul dintre parintii care acum 2 ani mi-am pierdut un copilas ( o fetita de 2 ani si jumatate) si este foarte greu, cumplit de greu. Am avut niste trairi si stari pe care nu le doresc nimanui. Acum 8 luni, Bunul si Milostivul Dumnezeu, mi-a daruit un alt copilas . Acest copil nu-l inlocuieste pe cel pierdut. Aceasta grea incercare a vietii m-a facut sa ma intorc mult mai mult catre Dumnezeu, fata de perioada de dinainte cand uitasem de Dumnezeu si credeam ca sunt un zmeu, perioada pe care o regret din adancul inimii. Sfintii parinti m-au povatuit cat au putut de bine si cu mica mea credinta in Dumnezeu (cat bobul de mustar sau mai mica) am razbit. Se spune ca Dumnezeu (Tatal nostru si Tatal parintilor nostri) ne da cat putem sa ducem. Deci prin credinta si multe rugaciuni la Dumnezeu, putem sa trecem peste orice greutate a vietii. Sigur, voi trai toata viata cu o durere in suflet si ca din cauza pacatelor mele mi-am pierdut copilasul. Dar nu trebuie sa deznadajduim ca drepte si corecte si bune sunt caile Dmnului. Doamne ajuta!

• Ramona MelintePostat la 2013-05-03 19:14

  Eu sunt lamurita cu totul nu-mi pun intrebari, DE CE? Am trecut recent printr-o astfel de tragedie, sarcina oprita in evolutie, intrebarile mele ar fi: 1. Ce se intampla cu sufletelul meu pierdut, unde merge? 2. Ce am eu de facut? Cum sa ma rog pentru el daca nu are Sf. Botez? Doamne ajuta

• saucinitanu ioan Postat la 2013-01-25 16:26

  ...dragilor, toţi aţi comentat, frumos; exemple avem în Vechiul şi Noul Testament... toţi suntem de acord cu articolul! Adevărat e voia lui Dumnezeu; Multe motive sutn înşirate, unele cu dreptate, altele spre osândă... Cu stimă,

• costel popescu Postat la 2013-01-25 10:41

  Nu despre soarta sau destin trebuie sa vorbim, ci despre faptul ca Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut, ii vrea pe toti mantuiti. Iar caile sunt de multe ori de neinteles pentru noi.

• Mircea SangriuPostat la 2013-01-25 10:24

  Dragii mei. Dumnezeu e bun si iertator. Nici o data nu va fie frica de El. El e creatorul nostru. Dar mai e ceva in viata. Soarta. Nimic in viata fara soarta. Deci. voia lui Dumnezeu se respecta. El E Puterea. Amin !

• Grigoriu MarinPostat la 2013-01-25 09:52

  Parerea mea e ca nu toti copii mor si la nastere. Pot muri si ulterior din intamplari neprevazute, cutremur , foc si multe altele. Ba mai mor mai tarziu din cauza unor accidente sau inec. Ei de ce trebuie atunci sa moara?Batranii spun ca asa a fost sa fie. Sau ti s-a terminat zilelel, sau ata. O explicatie de loc stintiifica.Sau ce te faci cand acestia racesc in timp si duc la decese , pentru ca nu au fost tratati corespunzator , sau ca corpul lor nu raspundea la medicamente si deci nici la viata. Sau cei care se nasc cu malformatii? Care e cauza? Asa e oricati copii ai avea intotdeauna durerea e mare. Ca te-ai chinuit sa-l cresti dintr-o bucatica.

• CORINA GEORGIUPostat la 2013-01-25 09:18

  D-le Stefan Nica....este cat se poate de eronata concluzia pe care-o trageti afirmand ca, avand 6, 9 sau 12 copii - murind 1 sau 2....nu este o "tragedie atat de mare" si, cine garanteaza ca cei ramasi in viata , au ramas ptr. ca sunt "puternici & vigurosi"???....fereasca D-zeu! Batranii asociau copiii cu degetele de la o mana si spuneau: "La oricare din degete ma tai, durerea e la fel de mare!" Asa e si cu fiii, este o durere imensa sa pierzi un copil, indiferent daca ai unul sau 15...o durere care nu se poate descrie in cuvinte. Sunt convinsa ca, durerea e similara si-n cazul mortii unuia dintre parinti doar ca, in acest caz....parca suntem mai pregatiti psihic & sufleteste, asteptam oarecum moartea lor la un momendat, din cauza multimii anilor, a diferitelor neputinte...

• romulus ionitaPostat la 2013-01-25 08:47

  foarte bun articolul ca de altfel multe altele pe care adrian nu conteneste sa le scrie. Felicitari! Mult spor. Romulus

• Stefan NicaPostat la 2013-01-24 21:26

  Inainte, familiile erau mai numeroase, aveau mai multi copii, iar moartea unuia dintre prunci nu era socotita o tragedie atat de mare ca in zilele noastre. Asa avea loc si o selectie naturala, ramanand in viata cei puternici si vigurosi. Astazi, majoritatea familiilor sunt alcatuite din 3 sau 4 membrii (inclusiv parintii). Poate cand Dumnezeu ingaduie moartea unui prunc, le arata parintilor ca nu ar trebui sa planifice dinainte cati copii sa aibe, ci sa lase sa se desfasore cursul firesc si natural al vietii...

Adauga comentariu