De ce nu vom fi niciodata ca muntenegrenii

De ce nu vom fi niciodata ca muntenegrenii

Simplu. Pentru ca ei prefera sa actioneze, in timp ce noi preferam sa flecarim. Pentru ca ei prefera seriozitatea, in timp ce noi preferam barfa, intrigile de budoar si vulgul. Pentru ca ei sunt solidari, in timp ce noi suntem dezbinati. Pentru ca la ei curajul, omenia, altruismul, compasiunea sunt trasaturi definitorii ale caracterului si ale natiunii ( lucru dovedit si in istoria lor, ca si la sarbi de altfel), in timp ce la noi au ajuns sa fie doar cuvinte goale, de parada. Pentru ca la ei, ca sa-l citez pe parintele Arsenie Boca, ”crestinismul este o stradanie de toate zilele, nu doar o afacere de duminica”. Pentru ca la ei ajutorarea celui aflat in suferinta si grija fata de aproape, indiferent cine ar fi acesta, sunt sentimente reale, pe cand la noi se reduce totul doar la nivel minim, individual: familia, prietenii si cam atat.

Cum imi spunea un coleg de facultate care era polonez: ”voi romanii va faceti curat si maturati in apartamentul propriu impecabil dar n-ati iesi in ruptul capului sa maturati si pe hol, eventual in fata usii vecinului, totul se opreste la voi la pragul casei, in rest nu va intereseaza”.

Pentru ca pe ei, durerea si vicisitudinile traite de-a lungul secolelor i-a unit si intarit, in timp ce pe noi, in cel mai pur stil dambovitean (atentie, nu zic balcanic), ne-a facut sa devenim intriganti, lasi, clevetitori, invidiosi, adepti ai zicalei ”sa moara si capra vecinului”.

Am urmarit in aceste zile modul cum au reflectat televiziunile noastre tragedia din Muntenegru si cum tot ceea ce faceau autoritatile de la Bucuresti era criticat sau criticabil. Tot felul de jurnalisti, analisti politici sau chiar politicieni ”puneau la zid” actiunea reprezentantilor guvernului in acele momente dramatice. Intr-un moment in care ar fi trebuit sa aratam, cum se spune in popor ”de la vladica la opinca”, solidaritate si compasiune fata de victimele accidentului si familiile lor si macar moral sa sprijinim eforturile depuse de oficialii romani, o tragedie a unor concetateni a devenit, repet, in purul stil dambovitean, un nou prilej de acuze, de polemica ieftina si de aratat cu degetul. Sincer, nu stiu daca mai exista pe planeta asta un astfel de popor…Ca de ce s-a aflat asa de tarziu la Bucuresti de accident (din cate stiu eu exista niste proceduri standard, clar stabilite in astfel de cazuri, se verifica de mai multe ori o informatie ca sa nu se transmita date false sau eronate unor autoritati straine), ca de ce premierul juca baschet la acea ora, cand a avut loc tragedia (probabil ar fi trebuit sa joace in Muntenegru ca sa ajunga repede la locul accidentului), ca de ce ministrul de externe a avut presa dupa el cand a vizitat ranitii internati la Podgorica (ca si cand li se poate interzice reporterilor sa-si faca meseria), ca de ce s-a instituit doliu national (probabil, daca nu se facea acest lucru s-ar fi comentat de ce nu se instituie) si tot felul de astfel de chestiuni ridicole in asemenea momente, care pot fi foarte bine discutate si analizate cu toata seriozitatea ulterior. Colac peste pupaza, cu mortii pe aeroport, liderul opozitiei a iesit ritos ca sa ceara demisia ministrului de externe pentru felul cum a gestionat situatia. Sunt convins insa ca si daca era invers, adica actuala opozitie ar fi fost la putere si cei de la putere in opozitie, se intampla fix la fel si asta din cauza faptului ca din vocabularul romanilor a disparut cuvantul ”solidaritate”. Acum, la noi, daca ai ocazia sa-i dai in cap celuilalt, fa-o indiferent de situatie, nu se mai tine cont de absolut nimic.

De mai bine de 20 de ani am uitat sa mai fim oameni, construim biserici dar am uitat de preceptele crestine, ne imbracam frumos cand iesim din casa pentru ca vrem sa aratam bine dar ”interiorul” este gol, vorbim despre curaj si spirit de echipa dar privim indiferenti cum cineva este agresat de derbedei pe strada sau in mijloacele de transport. Nu vreau sa generalizez (asa cum a facut un comentator tv care sustinea ca daca accidentul ar fi avut loc in Romania, romanii ar fi furat mai intai tot ce se putea fura din autocar si apoi chemau ajutoare, chiar nu vreau sa cred asa ceva) insa din pacate, cred ca suntem suntem poporul care ocupa primul loc la palavrageala, si ultimul in ceea ce priveste actiunea.
 
Cat priveste activitatea guvernantilor, dincolo de episodul nefericit din Muntenegru, in Romania se anunta din nou inundatii in majoritatea zonelor tarii, urmate de perioade de canicula. Astept sa vad atunci cum vor actiona autoritatile, aici, acasa, cu propriul popor.

Adi Ionescu

P.S. Extrem de elocvente cuvintele parintelui Iustin Parvu din ”Scrisoare catre poporul roman” in privinta starii actuale a lucrurilor din tara. Merita citite.

.

Despre autor

Adi Ionescu Adi Ionescu

Colaborator
21 articole postate
Publica din 12 Mai 2011

Pe aceeaşi temă

28 Iunie 2013

Vizualizari: 5608

Voteaza:

De ce nu vom fi niciodata ca muntenegrenii 5.00 / 5 din 4 voturi. 3 review utilizatori.

Comentarii (3)

  • mirela plesaPostat la 2013-07-02 12:39

    Foarte bun articolul, foarte obiectiv şi adevărat. Părerea mea este că presa generează în mare parte aceste situaţii. Orice s-ar face în ţara asta nu este bine(dacă se face ceva - de ce s-a facut şi cum - dacă nu se face - dece nu s-a făcut). Niciodată nu se evidenţiază un lucru s-au o faptă pozitivă.

  • adriana gheorghePostat la 2013-07-01 11:04

    Din pacatre este foarte adevarat ceea ce ati scris D-le Adi Ionescu si cu mahnire in suflet imi pare rau ca si eu fac parte din aceasta tara cu care ar trebui sa ne mandrim toti.Ce este de facut in acest sens cu noi toti oamenii!

  • Laura GramadaPostat la 2013-06-29 16:07

    Doresc sa-mi exprim admiratia pentru modul in care au reactionat autoritatile in acest caz si, de asemenea, compasiunea pentru cei care au avut de suferit: ranitii, familiile lor si, mai ales, familiile celor decedati. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace! Singura intrebare pe care o am referitoare la aceasta tragica situatie este urmatoarea: de ce autoritatile romane (atat cele din tara cat si cele din afara tarii: ambasade, consulate) nu reactioneaza la fel in orice situatie in care unul sau mai multi cetateni romani au de suferit in strainatate? Accidente de munca, rutiere sau de alta natura. Sunt oameni care mor prin strainatate sau sunt accidentati grav, dar nu sunt ajutati nici macar cu acte, informatii, nu mai spun de bani sau de transportul in tara! De ce oare? Daca moare un soldat in Irak sau Afganistan este adus cu onoruri militare, familia este ajutata cu o suma mare de bani etc, etc. Dar daca moare bietul roman plecat la munca in Spania sau Italia familia trebuie sa-si vanda de prin casa sau sa faca credit la banca sa se descurce. Din punctual meu de vedere si unul si celalalt au plecat la munca in strainatate, deci ar trebui tratati la fel. Soldatul care pleaca in Irak sau Afganistan pleaca de buna voie, nu-l oblige nimeni, vrea sa castige mai multi bani pentru familia lui ca si celalalt. Nu suntem in razboi cu nimeni, deci nu pleaca sa-si apere tara, voluntary. Consider ca toti cetatenii romani ar trebui tratati la fel. Dar poate ca gresesc si imi cer scuze daca o fac. Doamne ajuta tuturor!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE

Calatoria mea prin lumea de dincolo
Calatoria mea prin lumea de dincolo Cartea pe care o țineți acum în mâini este o mărturie scrisă cu dorința de a-i aduce cititorului vestea cea bună: nu suntem zidiți pentru moarte, ci pentru viață veșnică. Viața noastră are sens, iar niciunii dintre oamenii care au trăit vreodată pe acest 36.00 Lei
Sfantul Paisie Aghioritul isi face autobiografia
Sfantul Paisie Aghioritul isi face autobiografia Cine nu-l cunoaște pe Sfântul Paisie Aghioritul? Încă mai trăiesc cei care l-au cunoscut personal și care, povestind despre sfântul, varsă o lacrimă de recunoștință și de dor pentru acela care le-a umplut inima de dragoste pentru Dumnezeu, le-a dat 35.00 Lei
Ultima vanzare a pacatului
Ultima vanzare a pacatului Dacă iei în mână acest text, nu ai cum să-l mai lași decât atunci când ai terminat lectura. Subiectul în sine, împreună cu harul autorului, fac din acest roman o excepțională pagină de literatură.Luș Ursu este un om profund, care are în el acel dar de la 35.00 Lei
Biserica, Lume si Imparatie
Biserica, Lume si Imparatie Părintele Alexander Schmemann este unul din cei mai importanți teologi contemporani, ale cărui preocupări teologice s-au centrat pe rolul Euharistiei în viața Bisericii. Firește, studiile sale au atins și alte teme, toate având relevanță pastorală. 43.00 Lei
Ai grija!
Ai grija! Limitele se pun atunci când din centru al lumii devenim observatori ai istoriei celuilalt. Şi dacă n-o judecăm, ci o înţelegem şi o percepem, în afara hărţilor noastre, noi vom alege dacă ne vom muta, dacă vom pleca, dacă vom rămâne sau dacă ne vom 14.00 Lei
Rugaciunea lui Iisus: calauza inimii catre Dumnezeu - Editia a II-a
Rugaciunea lui Iisus: calauza inimii catre Dumnezeu - Editia a II-a Nu sunt o expertă în Rugăciunea lui Iisus, dar m-aș bucura să vă pot ajuta să o înțelegeți măcar atât cât o înțeleg eu. Prea mulți dintre noi își petrec zilele având sentimentul că Dumnezeu este departe, ocupat cu lucruri mult mai importante. Însă Domnul 25.00 Lei
„Ramaneti intemeiati in credinta”. Persoana si comuniune in teologia Sfantului Dumitru Staniloae
„Ramaneti intemeiati in credinta”. Persoana si comuniune in teologia Sfantului Dumitru Staniloae În ultimele decenii, teologia creștinã s-a aplecat cu mult interes asupra tainei persoanei. Aceasta s-ar putea datora atât actului necesar de deslușire, predare și receptare a Revelației dumnezeiești, cât și provocãrilor pe care le întâmpinã ființa umanã 55.00 Lei
Parintii Bisericii despre teologie (Patristica 36)
Parintii Bisericii despre teologie (Patristica 36) Părinții Bisericii Primare au fost mari teologi - deși nu se considerau ca atare - și păstori iscusiți, implicați în viața de zi cu zi a cetății și în conducerea propriilor congregații. Părinții au răspuns la marile întrebări formative ale credinței 66.00 Lei
Metafizica energiilor divine si schisma bisericii (Patristica 37)
Metafizica energiilor divine si schisma bisericii (Patristica 37) În această călătorie în istoria filosofiei și a teologiei creștine, David Bradshaw (Universitatea din Kentucky, Catedra de Filosofie) demonstrează că unul dintre motivele principale ale Marii Schisme (1054) a fost înțelegerea greșită de către apuseni 75.00 Lei
CrestinOrtodox Mobil | Politica de Cookies | Politica de Confidentialitate | Termeni si conditii | Contact