Am văzut de multe ori la televizor comentarii referitoare la veșmintele și „crucile de aur” ale preoților și vreau să fac câteva precizări modeste pe această temă.
Veșmintele ierarhilor și preoților ortodocși își au tradiția în istoria Bizanțului. După căderea Constantinopolului în anul 1453 domnitorii și ierarhii Țărilor Române (și nu numai) s-au considerat continuatori ai împăraților și ierarhilor bizantini preluându-le, printre altele și veșmintele (vezi și daniile domnitorilor Țărilor Române către Muntele Athos care până în 1453 primeau ajutor considerabil de la bizantini).
Crucile de aur ale „popilor”, nu sunt de aur. Căutați pe Google – Cruci pectorale - și veți vedea că au prețuri de la câteva sute de lei la ceva peste 5000 de lei.
Pentru mulți este o sumă. Însă nu se știe un lucru: Crucile pe care le poartă Patriarhul, Episcopii și preoții SUNT DISTINCȚII. Nu le poartă orice preot; trebuie să fii ierarh iar ca preot să ai gradul de iconom-stavrofor care se acordă în urma unei activități deosebite în plan pastoral și misionar al preotului respectiv. De ce este desconsiderată activitatea unui preot care poartă cruce ? În cazul de față crucea este o distincție pe care a primit-o un preot pentru muncă și dăruire. Nu primește cinstea sau distincția de a purta cruce orice preot.
Cum ar fi să desconsiderăm sportivii care în urma unor competiții au câștigat niște medalii și le poartă eventual la gât la o manifestare. În aceeași logică ar trebui să desconsiderăm pe cei care primesc distincții din partea Președinției României, a Casei Regale. Supărați-vă pe Simona Halep că prin munca ei în tenis primește onoruri, distincții și bani. Eu zic că face cinste României. Și unii preoți primesc distincții pentru că fac cinste Bisericii și de aceea poartă cruce care nu este de aur.
Așadar a desconsidera crucea de pe pieptul unui preot, Episcop sau Patriarh (în final toți vom avea o cruce) defapt în primul rând îi desconsiderăm munca, activitatea, silința de a face ceva la locul lui de muncă. Cred că doar în jur de 10% dintre preoți sunt purtători de cruce, aceștia fiind vizibili și pe micile ecrane, și mă mir că niciunul dintre ei nu a luat atitudine împotriva acestei nedreptăți care li se face, ci m-am găsit eu umilul și nevrednicul preot simplu de țară,
Nicolae Trușcă, Parohia Negoiești.
.
Aboneaza-te la newsletter
-
Nadia LemnaruPostat la 2015-05-11 12:48
Sarut mana,Preacuvioase Parinte si va multumim pt.precizarile scrise mai sus.Eu cred ca,chiar daca ar fi de aur aceste cruci pe care le poarta preotii,nu avem voie sa judecam noi,dar cine nu are griji si este obisnuit sa judece,judeca pe oricine pt.ca nu are credinta in suflet,ci rautatea,vrajba,disprtul si judecata pt.aproapele.Sa ne rugam la Bunul Dumnezeu pt.ca sa lumineze mintile intunecare ale acestor "judecatori fara diploma"si sa roage pe MIntuitorul Isus Hristos, sa salasluiasca in sufletele lor acum si in vecii vecilor,AMIN!
-
Stefan PopaPostat la 2015-05-11 11:58
Iertaţi şi binecuvântaţi Preacucernice Părinte Nicolae!
Cu tot respectul cuvenit, apreciem luarea sfinţiei voastre de poziţie, dar trebuie făcute câteva precizări. În primul rând, distincţiile, ordinele şi medaliile primite pentru merite deosebite, într-un domeniul sau altul, nu se poartă zi de zi, ci numai în anumite ocazii, în cazul preoţilor la vizita unui ierarh, la hramul bisericii etc. Închipuiţi-vă ce ar fi dacă militarii care deţin zeci de distincţii, ordine şi medalii le-ar purta zilnic pe piept, ar deveni cel puţin carachioşi, dar un preot care poartă ostentativ, uneori, cruce la gât... În al doilea rând, unde este dovada smereniei preotului care poartă astfel de cruci la gât, chiar dacă nu sunt din aur. Apoi, crucea se poartă în suflet, nu la gât. Mă iertaţi pe mine păcătosul!
Nicolae Trusca
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.