
Printre miturile poporului roman doua sunt graitoare in expunerea noastra. Intr-o prima etapa ne vom ocupa de aspectul devenirii intru curvie la romani.
In primul mit, Miorita, se observa foarte clar latura mizerabila ce caracterizeaza poporul nostru: din trei ciobani, frati romani, doi se gandesc sa-l omoare pe ce-l de-al treilea pentru a-l prada. Mai ziceam daca era unul strain, de alt neam, parca gestul crimei, deloc scuzabil, ar fi avut alta nota. Sau poate daca nu era cunoscut sau din cu totul alt domeniu, dar unul de-ai tai, pe care il cunosti, ti-a fost aproape intr-un fel sau altul, tu te gandesti, fara pic de constiinta, ca ce bine ti-ar sta cu averea lui, iar cu el…., il trimitem pe lumea cealalta, ca de’, acolo oricum nu are nevoie de ea;
Cu siguranta s-ar putea scrie carti intregi pe tema asta, privitor la romanii aflati la munca prin Spania, Italia, Anglia, Grecia si te mai miri pe unde. Ce frumos te ajuta fratele tau roman sa te realizezi, iar cand ajungi acolo, prima fiara careia ii sticleste coltul e fratele tau roman, care nu stie cum sa "te faca" de bani. Nu ca nu stie, ci mai degraba nu stie ce metoda sa aleaga din multitudinea celor pe care le stie; Bineinteles ca autorul baladei Miorita a ales gestul extrem, dar pana la el e o intreaga stiinta cu ramurile ei. Si cand am spus curvia, nu m-am referit strict la intelesul de baza al cuvantului ci la sensul peiorativ- de parca ar avea si sens divin… Curvia asta coroboreaza multe caracteristici mizerabile ale fiintei, dar toate facute cu premeditare. Nu si-ar pune omul mintea la a face bine, ca de’ "Raul il face oricine, oricat de nevolnic ar fi. Binele e insa pentru firile tari si calite" cum spune Steinhardt.
Poate ca-si mai are cuvantul, o pagina din istoria pre-formarii poporului roman. Daca din aceasta pagina in contrapondere am mostenit de la stramosii daci sfintenia – vezi spiritualitatea precrestina despre care vom vorbi mai incolo- nu se putea sa nu existe si latura hotiei, luata de la cei veniti din alt neam fara nici un Dumnezeu sau cel putin cativa zei. O mare parte dintre cei veniti si nemaiplecati, au fost hoti. Legiunile romane au adus un numar foarte mare- nu de sfinti, ci de hoti- pe care i-au capturat si mai pe urma inrolat in legiunile lor. Sa nu va imaginati ca toti erau profesionisti, adica mercenari.
Un alt aspect mai recent din istoria poporului nostru ce tine de schimonosirea fiintei noastre este cel legat de perioada comunista. Acest regim a reusit intr-o oarecare masura sa ne spele creierii, sa ne invete sa turnam si chiar cum sa ne omoram aproapele…, o "Miorita comunista", care nu a vrut sa ia oile, ci sufletul, dar n-a reusit; nu au reusit caci habar nu aveau ca singurul lucru pe care nu puteau sa-l posede era sufletul. Generatii intregi s-au supus actului de turnatorie iar acum tara este condusa de acei turnatori celebri care au avut puterea iar dupa ’89 oile Mioritei, averea poporului stransa prin jerfa a fost pradata. Conducatorul a urmat soarta ciobanului, iar in noi zace un mic criminal si hot care daca nu a furat o fabrica, poate o teava din gardul ei.
Asta este extrema mizerabila a noastra din care facem performanta, iar cea de-a doua este devenirea intru sfintenie la romani, ce se regaseste in alt mit al poporului roman: Mesterul Manole. O axioma existentiala bazata pe sacrificiu. Iar in fizica formula jerfei e definita de randament: lucru mecanic util supra lucru mecanic consumat; adica sa faci ceva util, vesnic, trebuie sa se consume sau sa se sacrifice ceva.
Aminteam de stramosii nostri daci care-l aveau pe Zamolxis si luau moartea in ras, iar asta-i mare performanta intr-ale spiritului. Sacrificiu si demnitatea i-au caracterizat.
Daca ne vom referi la perioada evului mediu, aici avem la polul opus si sfintenia si curvia. Constantin Brancoveanu este marea personalitate ce a dat dovada de demnitate si cu adevarat sfintenie, jertfiindu-si familia si pe sine pentru credinta. Iar curvele erau cele care sapau la greu tronul domnitorilor. Nici nu se uza un pic tronul de sederea unui domnitor si una-doua ii luau gatul. Dar cate sacrificii nu au suportat stramosii nostri de la boieri…? Pai si ce, azi nu e tot un fel de "ev-mediu"? Daca atunci iti lua vaca si porcul din curte acum vine banca si te lasa cum te-a facut mama; sau te miri ce alt executor. Si patronul nu e si el un fel de boier iar noi mereu sclavi? Consider ca daca ar invia un sclav al Egiptului antic acum la noi, si ar vedea ce-i aici, ar fugi inapoi in pamant, ori cu drag la bicele de pe spatele lui. "Suntem un neam de eroi" - vorba poetului cantaret. Da. Si asta nu ar fi nimic. Dar pe cand mai marii nostri se tot freaca cu santaje si dosare de turnatori, sfintii temnitelor comuniste zac in pamanturi nestiute .
Tara e presarata de manastiri unde rolul calugarului este nu acela de a-si gasi “confortul” pustnicesc, ci acela de a gasi linistea necesara ascultarii nelinistilor noastre.
Simon Ciriade
-
Mantuirea si aspectele ei
Publicat in : Dogma -
Mantuirea obiectiva privita interconfesional
Publicat in : Dogma -
Mantuirea si indumnezeirea omului
Publicat in : Biserica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.