Asa suna in mintea mea noua propunere a deputatului Remus Cernea. Un fel de struto-camila, care scoate la iveala o slabiciune a Drepturilor Omului: relativizarea moralei prin individualizarea ei. Efectul poate fi aparitia unui nou tip de dictatura.

Recunosc din start ca propunerile domnului Cernea erau de asteptat. Din ce in ce mai multe state legalizeaza uniunile consensuale heterosexuale si homosexuale dar si casatoriile LGBT, asta la recomandarile de anul trecut ale noilor puternici ai planetei. Insa ceea ce ma dezamageste este felul in care se duc dezbaterile. Reactiile au demonstrat, inca odata, ca nu multi lideri sunt capabili sa discute principial chestiunea. Printre replici belicoase si viscerale, s-a ratat discutia reala ce trebuie purtata. Anume pozitionarea Statului in raport cu morala publica. Asta in numele Drepturilor Omului, despre care nimeni nu a spus ca sunt infailibile. Arhi-mediatizatele Drepturi au fost generate chiar de om, ca o incercare de a stabili ce drepturi are orice om in aceasta viata. Idee nobila si generoasa, mai ales in situatia in care secolul trecut a fost extrem de framantat in privinta dictaturilor si a dezumanizarii colective. Dar aceste drepturi au si un pericol ascuns, datorat subiectivismului uman, care incepe sa iasa la iveala in democratie. Anume relativizarea moralei prin individualizarea ei. Cand se intampla asta, obtinem exact ce vedem astazi: fiecare individ are propria morala, functie de care este liber sa-si organizeze viata. Asa se explica si aparitia teoriei secular-umaniste asupra religiei, ca fiind o chestiune privata, ceea ce are ca efect ruperea relatiei Stat-Biserica, nu in sens politic (ceea ce ar fi benefic) ci in sens moral. Pe cale de consecinta, urmeaza si separatia financiara. Ca Europa si-a negat radacinile crestine, era de asteptat. Insa noile politici de schimbare a mentalitatilor mi se par periculoase, mai ales pentru generatiile viitoare, care vor trai confuzii in privinta moralitatii. Ele risca sa intre intr-o fundatura: cine mai defineste o morala publica, daca fiecare individ are propria morala? Drepturile Omului au patit acelasi fenomen pe care Biserica l-a suportat la aparitia Protestantismului. Din dorinta de a corecta abuzurile Bisericii catolice, Protestantismul a exagerat cu accentuarea rolului individului in fata sistemului, astfel incat a reusit sa faramiteze si mai mult crestinismul. Acum, Drepturile Omului fac la fel. Daca pana mai ieri sistemul incorseta individul, astazi Drepturile Omului incearca sa ofere libertate individului, in detrimentul sistemului. Riscul il constituie aparitia libertinajului legalizat. De aceea, cred ca discutia esentiala la propunerile domului Cernea vizeaza rolul Statului in societate. Ce rol mai are Statul, in raport cu individul? Evident, in trendul actual, Statul nu mai are rol de indrumator, deoarece se doreste descentralizarea. Poate ca rolul de arbitru intre indivizi ar fi mai potrivit. Insa, daca este asa, nu exista riscul aparitiei haosului moral? Bunaoara, parteneriatul civil intre heterosexuali nu este decat o struto-camila. Pentru morala, este concubinaj.

Pentru Stat este doar un arbitraj administrativ. Pentru subiecti, este un fel de concubinaj cu acte in regula. Nu suntem casatoriti, dar avem drepturi. Astfel, se reuseste scoaterea familiei de sub tutela divinitatii si asezarea ei intr-un relativism al libertinajului. In acest fel, nici nu se stie bine ce mai este familia: incununare divina a dragostei sau uniune consensuala arbitrata de Stat. Parteneriatul intre homosexuali nu este si el decat o miscare inteligenta a domnului Cernea si a celor pe care ii reprezinta de a aduce in discutie, pe viitor, legalizarea casatoriilor homosexuale. Principiul picaturii chinezesti este perfect aplicabil societatii romanesti, inca majoritar crestina si refractara la libertinajul legalizat. Dar pe viitor nu se stie. Increderea in Biserica este in scadere si, indiferent de cauze (interne sau externe), ea slujeste de minune intereselor secular-umaniste. S-ar putea intreba cineva de ce m-as agita pe aceasta tema,? Biserica e cu ale ei, omul e liber sa aleaga Biserica sau nu, ce atata discutie?! Raspunsul este simplu: posibilitatea aparitiei unei noi dictaturi. Un exemplu ar fi dictatura economica, in care profitul se realizeaza pe cai imorale si puternicii economiei decid asupra maselor, dupa bunul plac, fara ca cetateanul de rand sa aiba vreo putere de reactie. Actuala criza, provocata de magnati, ar fi subiect interesant de discutie. Cand nu mai ai o morala publica, cand morala divina este scoasa din zona educatiei si deciziilor publice, Statul poate lua orice decizie pe care o considera oportuna unui moment, decizie pe care societatea este obligata sa o respecte. Cu tot cu Drepturile Omului.   Insusi Hristos a fost rastignit pentru asta. Stabilind clar ce este Adevarul si care sunt fundamentele libertatii umane, El a deranjat interesele mai-marilor. Motiv pentru care a fost inlaturat. Si atunci, cine imi garanteaza ca Statul nu ma transforma in sclavul lui, sub iluzia libertatii, ambalata sub forma de libertinaj?  

PS. Recenta declaratie a premierului Victor Ponta confirma ca presiunile internationale sunt mari.

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

• Recenzie - Biserica Ortodoxa si Drepturile Omului: Paradigme, fundamente, implicatii
  Publicat in : Religie
• Divergentele de gen intre crestinism si Drepturile Omului
  Publicat in : Editoriale
• Ora de religie si drepturile omului
  Publicat in : Editoriale
• 666 din 1984?
  Publicat in : Editoriale