Drumul spre Hristos este imposibil atunci cand ramanem la propriile noastre puteri si devine usor in momentul in care ne daruim pe noi insine Lui. Hristos spune ca drumul spre El nu se poate face fara lepadarea de sine si luarea crucii (Marcu 8, 34), dar tot El afirma ca "Jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoara" (Matei 11,30).
Ca sa intelegem mai bine de ce este nevoie de lepadarea de sine si de luarea crucii, voi face cateva precizari: omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu si chemat la asemanarea cu El. Prin nesocotirea poruncii de a nu manca din pomul cunostintei binelui si raului, omul a ales sa se autoafirme, sa duca o viata fara Dumnezeu. Iar aceasta alegere i-a adus moartea.
Jumatatile de masura nu sunt de niciun folos atunci cand dorim sa avem chipul lui Hristos. Nu o parte din noi a cazut in pacat, ci intreaga natura. De aceea, intreaga fiinta trebuie daruita lui Hristos. Si nu e deloc usor sa ajungi sa ai gandul lui Hristos (Fil. 2, 5).
In momentul in care omul ii deschide inima lui Hristos, caci El sta "la usa si bate" (Apoc, 3, 20), El da totul peste cap in fiinta noastra. E ca si cum ai aduce pe cineva in propria ta locuinta, si ar incepe sa scoata din ea toate lucrurile in care ai investit si care iti erau placute. Mai mult, aduce in ea lucruri care nu iti placeau si pe care nu doreai sa le ai niciodata: iubirea celor ce iti fac rau, lipsa de judecata, a te considera mai mic fata de orice semen, trairea anumitor suferinte etc. Dar numai in aceste conditii ajungi sa fii patruns de iubirea Sa si sa lucrezi asa cum El ar lucra daca ar fi in locul tau.
Si ca sa intelegem ca este adevarata si afirmatia "Jugul Meu este bun si sarcina Mea usoara", voi aminti de minunea inmultirii celor cinci paini si doi pesti. E o minune care se petrece in pustiu. Cum reactioneaza ucenicii in fata pustiului si a faptului ca vremea e tarzie, reiese din urmatoarele cuvinte: "Da drumul, deci, multimilor, sa mearga in sate sa-si cumpere hrana". Si Hristos le raspunde: "Nu trebuie sa se duca, dati-le voi sa manance". Si stim cat belsug aduce Dumnezeu in locul acela - multimea se satura prin inmultirea celor cinci paini si doi pesti si raman si douasprezece cosuri de faramituri. De aici reiese ca acolo unde nu mai e loc de noi insine, e loc de minune, adica de prezenta lui Dumnezeu.
Cei care nu vor intelege ca trebuie sa ajunga la sacrificiul de sine pentru a deveni partasi asemanarii cu El, nu vor putea niciodata sa sature multimile cu cinci paini si doi pesti.
Adrian Cocosila
.
Pe aceeaşi temă
-
Raportul dintre Jertfa euharistica si Jertfa de pe cruce
Publicat in : Sfintele Taine -
Jertfa Euharistica
Publicat in : Religie -
Jertfa Sfintilor Martiri Brancoveni
Publicat in : Sfintii Martiri Brancoveni -
Invatatura Bisericii Ortodoxe despre jertfa euharistica - acceptarea Euharistiei ca jertfa
Publicat in : Sfintele Taine
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.