Empatia, în psihologie, desemnează un proces complex ce constă în identificarea subiectului cu obiectul cunoașterii (îndeosebi o persoană) și în proiectarea stărilor proprii asupra acesteia din urmă, subiectul trăind în sine viața altuia.

Pe scurt, este capacitatea de a te pune în locul celuilalt.

Compasiunea este o stare emoțională, un sentiment de înțelegere și de compătimire față de suferințele și nenorocirile cuiva (milă).

Desigur, compasiunea este una dintre cele mai minunate calități umane. Compasiunea este necesară supraviețuirii noastre, ca specie umană.

O femeie care știe să empatizeze cu un bărbat îi va înțelege acestuia sentimentele și emoțiile. În consecință, empatia o va ajuta să stabilească cu acesta o relație puternică şi de durată. De fapt, fiecare dintre noi știe că o relație armonioasă se susține şi dezvoltă doar prin înțelegere și iubire.

Dacă sunteți o persoană cu un puternic sentiment de compasiune, probabil ați observat cât vă este de dificil atunci când vă confruntați cu durerea și suferința altei persoane. De multe ori, energia negativă a celuilalt ne poate învălui, și, pentru un timp, ne oprim din a ne mai bucura de viață. În acest caz empatia acționează în mod deprimant, şi ne poate secătui de putere.

Mai mult decât atât, de multe ori, atunci când simțim milă pentru o persoană, ajungem să constatăm că ne doare „sufletul” la fel ca pe ea. Pe de altă parte, cel ce beneficiază de o stare de empatie constantă din partea celorlalți, poate fi încurajat să nu își asume responsabilitatea pentru propriile acțiuni. Din cauza acestei constante compasiuni persoana va ajunge să se simtă slabă și va avea nevoie mereu de ajutorul cuiva. Astfel de oameni nu vor fi în măsură să trăiască independent, și vor avea mereu nevoie de o altă persoană sau de sprijinul altcuiva.

Prin urmare, este foarte important nu numai să învățăm să fim capabili de a empatiza cu alții, dar să şi știm care sunt limitele sau momentul potrivit în care ne putem proteja de emoțiile negative ale altora. Orice empatie ar trebui să fie moderată. Dar cum învățăm empatia? Mai întâi este necesar să aflăm față de cine simțim compasiune: pentru toate persoanele din jurul nostru sau doar pentru cei apropiați? De la cine poate veni energia negativă? Dacă simțim că luăm prea personal experiența unei alte persoane, ar trebui să încercăm să ne limităm doar la emoțiile acesteia. Nu e bine să „ne aruncăm cu capul înainte” în rezolvarea problemelor altor persoane. Celălalt are nevoie doar să-l însoțim în suferință, să îi întărim convingerea că îi suntem aproape, că el nu e singur în această lume. Dar, din această situație doar persoana în cauză poate găsi soluția de rezolvare!

De câte ori ne simțim cufundați în problemele altei persoane să încercăm să aflăm cum ne putem concentra, în așa fel încât să ne întoarcem la starea normală. Oprim conversația până când simțim că percepem corect situația. Amintiți-vă că fiecare dintre sentimentele noastre ne afectează atât corpul cât şi energia. Prin urmare, pentru a avea un corp sănătos şi o stare de spirit bună e nevoie să experimentăm emoții pozitive (iubire, compasiune, iertare, bunătate). Pentru a-l putea ajuta pe celălalt e nevoie să reușim să conștientizăm compasiunea. La început, de fiecare dată când vom încerca să scăpăm de sentimentul excesiv de compasiune ne vom simți vinovați. Nu este cazul să ne învinovățim şi nici să ne acuzăm de insensibilitate! Pentru a sprijini sau pentru a ajuta o persoană nu trebuie să trecem neapărat prin același tip de energie negativă și prin aceleași emoții (mânie, ură, invidie). Ascultați-l pe celălalt dar, în același timp, încercați să vă păstrați în starea voastră normală. Încercați să aflați cum vă puteți proteja de energia negativă a altora și de empatia excesivă. Desigur, este foarte important să fim un bun membru al familiei, un prieten de nădejde sau un coleg apropiat. Cu toții avem nevoie să ajutăm. Dar o putem face fără a ne cauza prejudiciile ce se produc dacă trecem prin energia negativă a celuilalt. Este necesar să ne menținem echilibrul şi să simțim fericirea personală. În plus, doar într-o stare de calm și fericire vom putea ajuta în mod eficient o altă persoană!

Controlați-vă deci emoțiile şi compasiunea! Fiți fericiți pentru voi și îi veți face fericiți şi pe alții! Desigur, se întâmplă uneori, ca, într-o anumită situație, să nu știm cum să acționăm. Să judecăm rațional, cu mintea sau cu inima? Răspunsul la această întrebare este „depinde”. Fiecare problemă sau situație care apare necesită o abordare individuală. Se întâmplă însă ca de multe ori să confundăm emoțiile cu gândirea (inima cu mintea). Firește, este important să analizăm fiecare problemă logic, să luăm orice decizie pe baza minții şi a cunoștințelor acumulate. Zilnic, în orice activitate, toate persoanele își folosesc cunoștințele acumulate, folosindu-şi mintea.

Spre exemplu, un om de afaceri când își alege hainele din dulap, folosindu-şi mintea, va alege un costum în care să lucreze la birou, şi nu va alege o ținută sport, deși aceasta din urmă este mult mai aproape de inima lui. El ia această decizie pe baza rațiunii, pentru că înțelege că aspectul său în birou într-un trening este total nepotrivit. Sau un alt exemplu, atunci când alegem să traversăm drumul. În asemenea moment, vom folosi, de asemenea, mintea. Noi nu traversăm drumul pe unde ne place, ci respectăm regulile de traversare a străzii. Dacă am alege cu „inima” am putea provoca un dezastru. Folosindu-ne cunoștințele acumulate, vom analiza în primul rând unde şi când este locul şi momentul sigur de trecere şi abia apoi vom lua decizia de a traversa.

Uneori, când sentimentele, emoțiile sau visele noastre iau decizii şi acționează, mintea ne poate sabota. De aceea, când dorim să „gândim cu inima” avem nevoie să dezactivăm gândirea logică.

Spre exemplu: Nu vă place activitatea pe care o desfășurați şi cu toate acestea nu vă puteți hotărî să renunțați pentru a obține altceva? Sau, v-ați dorit mereu să vă mutați în alt oraș, dar încă locuiți în același loc? Sau, poate că vă place o persoană dar nu îndrăzniți să fiți cu ea? Ce e de făcut? Opriți-vă puțin gândurile şi mintea! În aceste cazuri este necesar să folosim inima, nu mintea!

Mintea noastră este cea care ne creează temerile și nesiguranța, pe baza evenimentelor din trecut. Dacă anterior am avut temeri în luarea unor decizii, şi acum vom experimenta emoții ca anxietate şi frică. Aceste temeri duc la indecizie. Prin urmare, atunci când vă stabiliți un obiectiv, acordați-vă un răgaz pentru a vă asculta inima și acționați așa cum vă spune ea. Şi asta mai ales atunci când este vorba de un sentiment divin, cum este iubirea.

Ca să învățați să vă folosiți inima pentru a lua decizii corecte, trebuie să știți că, mai întâi de toate, trebuie să fiți sinceri cu voi înșivă. Puteți acționa doar în funcție de ceea ce vă poate face fericiți. Stați cu persoana cu care vreți să fiți doar dacă asta e din dragoste pentru acea persoană. Numai când veți elimina orice disconfort interior, și când inima vă va fi plină de iubire veți putea realiza pacea minții. Și, în această stare, veți putea cu ușurință să gândiți cu inima şi să luați deciziile corecte.

Învățați să iubiți şi să vă iubiți pentru ceea ce sunteți. Nu mai căutați defecte, nu vă mai etichetați, nu judecați şi iertați-vă pe voi şi pe toți cei care v-au greșit sau cărora le-ați greșit. Toți suntem diferiți. Aceasta este caracteristica noastră. Dar, nimic nu ne oprește să căutăm noi persoane de la care să ne îmbogățim spiritual.
Pentru a deveni o bună persoană este nevoie să ne dezvoltăm spiritual, să ajungem să fim capabili să oferim dragoste și fericire altor oameni. Dar mai întâi, acum, trebuie să iubim. Încercați, ca exercițiu de ridicare spirituală să practicați ceea ce Sfinții Părinți numesc „paza gândurilor”. Nu mai lăsați frica şi anxietatea să vă învingă mintea pentru că temerile acestea sunt cele care vă găsesc o mie de motive ca să nu faceți ceea ce ar vrea inima voastră.

Acționați. De multe ori, atunci când avem de luat o decizie ne gândim la ce se va întâmpla. În momentele în care doriți să vă dezactivați mintea încercați să vă calmați, rugați-vă sau faceți o plimbare în aer curat. Dacă vă simțiți depășit de o problemă, pur şi simplu luați o pauza, pentru o perioadă scurtă de timp. Apoi, când veți decide să lăsați grija zile de mâine în mâinile lui Dumnezeu, nu vă mai gândiți la viitor ci acționați acum şi aici. Faceți loc iubirii în inima voastră. Păstrați în voi iubirea pentru o persoană, dragostea pentru părinți și pentru copii, dragostea pentru toată lucrarea lui Dumnezeu, dragostea pentru viață! Numai acest sentiment poate face ca o persoană să trăiască fericită.

Angela Agachi
Bacău, 9 iulie 2015

.