"De unde sunt eu? Sunt din copilaria mea. Sunt din copilaria mea ca dintr-o tara!" scria Antoine de Saint-Exupery si ma intreb cat de des facem apel la amintirile si bucuriile copilariei, acum inainte de a imbatrani. De fapt, ma ingrijoreaza neputinta celor mai multi dintre noi de a trai cu adevarat, de a constientiza valoarea timpului petrecut si nevalorificarea lui.

Nu am obiceiul de a sta la televizor, insa acum cateva zile incercand sa vad ceva folositor, am gasit un concurs de cantat si pe scena o fetita de sase ani.

Probabil ca pentru cei mai multi dintre voi nu vi se pare un lucru iesit din comun! Nu este, pentru ca v-ati obisnuit.

Am privit foarte atent chipul acestei fetite. Tristete, emotii si neliniste. Cu greu se putea exprima pentru a raspunde la intrebari, cauta tot timpul privirea mamei pentru a-i spune ce sa raspunda! Unde, Doamne, era copilaria acestui copil?.

Din cate stiu, dintotdeauna, in ochii unui copil vedeai bucuria vietii, stralucirea iubirii curate si impartasite, nevinovatia, bunatatea, dorinta de a fi tinut in brate si de a tine in brate. Nimic din ceea ce ar fi trebuit sa caracterizeze copilaria cu frumusetea ei nu se afla pe chipul acestei micute "concurente"! Unde erau toate acestea? Dostoievski spunea ca "daca vrei sa vezi Raiul pe acest pamant, trebuie sa te uiti in ochii unui copil", iar noi acum nu vedem decat tristete, oboseala, nepasare, indiferenta si lipsa poftei de viata!

O spun cu durere in suflet, deoarece cei ce isi duc copiii la astfel de concursuri sau isi cresc copiii pentru a participa la concursuri si a fi la moda in zilele noastre, nu au realizat faptul ca gresesc. Asta pentru ca in felul acesta distrug efectiv cea mai frumoasa perioada din viata omului! Mai mult decat atat, poti lasa in sufletul lui rani sau stari ce poate nu se vor vindeca niciodata!. stiati ca acum doi ani la o conferinta organizata de Federatia Internationala a Psihologilor si Psihiatrilor din lume, la Paris s-a discutat despre "depresia la copii inainte de adolescenta"? S-au facut constatari si studii prin care s-a vazut o crestere constata a starii de depresie la varste foarte fragede (intre 6-10 ani), simptome ale depresiei de care sufera oamenii maturi. La copii!!!

Contribuim sau nu la educatia unui copil, el tot va creste. Va creste asa cum va putea, se va educa dupa cum percepe el lucrurile cu "intelepciunea" lui. Pe el nu-l poti invinui de consecinte pentru ca nu stie, dar pe parinti? Stiti ca un bradut oricat de stramb l-ai planta, el crescand isi va indrepta varful intotdeauna catre cer si incet-incet, an de an, isi va indrepta si trunchiul. Nu acelasi lucru se poate intampla si cu un copil, daca nu il invatam noi ca trebuie sa se indrepte catre Cer!

Copilaria este cea mai frumoasa perioada din viata unui om si fara sa ne gandim o neglijam, de cele mai multe ori si fara remuscari. Daca noi nu suntem atenti la ce facem, copiii sunt!! Iar "copilaria este suvoiul de apa care izvoraste limpede si curat din adancul fiintei si la care omenirea alearga fara incetare sa-si potoleasca setea idealurilor sale de dragoste, de bunatate, de frumusete, de perfectiune." (Francesco Orestano)

Acum si copilaria este in pericol. Si din pacate, copiii daca nu vor avea copilarie, nu vor avea unde se intoarce in clipe de cumpana si deznadejde pe care le vor intampina in viata. Amintirile copilariei erau prilej de bucurie, de nostalgie a unor clipe pline de dorinte curate, inaltatoare si fermecatoare.

Ne grabim sa (sa-i) crestem, ne grabim in tot ceea ce facem, dar "sa stam stramb si sa judecam drept" cum zice inteleptul popor: putem sa dam timpul inapoi??!

Arhim. Siluan Visan
 

.

• Copilaria, varsta Imparatiei
  Publicat in : Religie