
Generozitatea rodeste indiferent de timp si de loc. Nu poti spune ca numai la o anumita ora, zi sau numai intr-un anumit loc poti fi generos. De ce? Pentru ca de ea a fost legata fericirea sau nefericirea vesnica. Putinul dat aproapelui ne poate darui fericirea vesnica. De aceea nu a legat Dumnezeu generozitatea de timp si de spatiu.
Generozitatea nu tine seama nici de varsta. O paine poate fi daruita atat de un copil, cat si de un batran. Deci nu putem invoca varsta drept scuza in fata lui Dumnezeu pentru lipsa ajutorului ce se cuvenea semenilor.
Nu suntem constienti de putinul pe care il cere Dumnezeu de la noi pentru a fi partasi fericirii vesnice. Ne gasim intr-o vesnica indreptatire. In prezent invocam criza. Dar in aceste moment se vede cui ii pasa de semeni si cine are putere sa uite de sine. Sa ne aducem aminte de vaduva din Sarepta Sidonului (3 Regi, 17, 10) care nu mai tine seama de cat ulei si cata faina avea atunci cand a fost pusa sa-l hraneasca pe Ilie. Desi acestea erau pe sfarsite, ea se uita pe sine, nu mai priveste cantitativ si nu-si spune "mai pot trai in plus cu mancare pe care i-o voi da lui Ilie". Si ce se intampla? Nici faina si nici untdelemnul nu se imputineaza.
Cu cat omul devine mai partas iubirii dumnezeiesti, cu atat incepe sa fie mai preocupat de cei din jurul sau. Una din cele mai minunate marturisiri despre generozitate, am intalnit-o la un fost detinut politic. Intrebat la finalul sederii sale in temnita, ce a reusit sa invete aici, a raspuns: "Am invatat sa iau cea mai mica bucata de paine atunci cand este impartita".
In rugaciunea "Tatal nostru" afirmam ca Dumnezeu ii iarta omului pacatele in masura in care si acesta ii iarta semenului sau. Acelasi lucru se intampla si cu ajutorul pe care El ni-l daruieste. El creste sau scade pe masura interesului sau dezinteresului nostru fata de semeni.
Pentru a ne mantui nu e de ajuns sa nu facem rau, e nevoie si de savarsirea binelui. Sa ne daruiasca Dumnezeu putere spre faptuirea celor bune, ca la judecata sa auzim cuvintele: "Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea gatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc, insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine" (Matei 25, 34-36).
Adrian Cocosila
.
-
Fapte bune in rai cu bine, fapte rele in iad cu jele
Publicat in : Religie -
De ce ne credem mereu mai buni decat suntem de fapt?
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.