Nu exista religie sau cult care sa fie scutita/scutit de pericolul rastalmacirii si deformarii. Inclusiv noi, ortodocsii, avem cateva grupari care se identifica drept ortodoxe, dar sufera de grave deviatii de la dreapta credinta. Printre acestea putem gasi, mai nou, simpatizanti ai Miscarii Legionare. Patriarhia Romana a luat pozitie fata de discursul legionar al monahului Teodot de la Manastirea Petru-Voda.
Acesta a gasit de cuviinta sa dea un plus de legitimitate Legionarismului, afirmand ca „Miscarea Legionara a fost de la Duhul Sfant”. Patriarhia indeamna ca autoritatea eclesiala indreptatita, Arhiepiscopia Iasilor, „sa explice” obstii monahale ca astfel de atitudini dauneaza. Asta pentru ca, uneori, Manastirea a lasat senzatia ca ar fi mai mult cuib legionar decat obste monahala. La randul ei, Manastirea a precizat ca opiniile monahului nu sunt reprezentative pentru obstea de acolo.
Acest tip de discurs eclesial nu e ceva nou. In urma cu cativa ani, prin 2010, participand la o conferinta publica despre provocarile secularismului la adresa societatii romanesti mi-a fost dat sa aud conferentiarii (doi: unul mirean, altul monah) rostind raspicat ca "Hristos a fost legionar !”. Este o tactica veche de manipulat masele: transferul de legitimitate. Adica legitimezi ceva prin alipirea imaginii a ceva deja legitimat.
In cazul de fata, divinitatea este folosita ca locomotiva si pusa sa traga trenul legionarismului. Cum divinitatea este infailibila, ar trebui ca si Legionarismul sa fie la fel. Astfel, legionarismul incepe sa arate a cult religios. Se vor gasi destui creduli care sa ia de bun tot ce se spune in numele divinitatii. Iar altii vor bate campii teologiei cu expresii de genul „legionarismul a ridicat Biserica”. Nu am de gand sa intru in istoricul legionarismului. Istoricii au de stabilit cat de bun sau cat de rau a fost acesta pentru societatea anilor `30 .
Ceea ce ma preocupa insa este recrudescenta idealurilor legionare in tinda Bisericii. Un prieten de-al meu, Bogdan Duca, atragea atentia ca legionarismul se apropie foarte mult (daca nu cumva chiar se identifica) cu filetismul. Este vorba despre acea ideologie care pune mai presus de toate neamul. Restul valorilor tind sa se alinieze in urma lui, inclusiv valorile credintei. Este si motivul pentru care un Sinod din Constantinopol, tinut la 1872, a condamnat filetismul ca erezie, decizie insusita de Bisericile Ortodoxe autocefale.
Hristos a fost clar in privinta aceasta: „Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine.” Prin urmare, Dumnezeu nu interzice iubirea rudelor, a neamului, a valorilor tale identitare. Dimpotriva: iubirea aproapelui este cea mantuitoare. Dar aproapele (neamul) nu trebuie pus mai presus de Dumnezeu si transformat in dogma. Iar Capitanul nu este un Mantuitor al neamului romanesc.
(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)
Parintele Eugen Tanasescu
-
Manastirea Petru Voda
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania -
Mormantul Parintelui Iustin Parvu
Publicat in : Pelerinaje -
Despre spovedanie si rugaciune cu parintele Iustin Parvu
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.