Iertarea, antibioticul sufletului

Iertarea, antibioticul sufletului Mareste imaginea.

Te-ai gândit să ierţi? Da. Acel om, acel eveniment, acea... Da, şi pe tine să te ierţi. Dacă înţelegi acel ceva sau cineva şi faci o distincţie clară între agresiune şi agresor, vei vedea şi o altă lumină, partea umană. In adâncul fiecărui om există abisuri unde nu doreşte să privească. Una dintre cele mai frumoase virtuţi cred că este iertarea, călătoria spre eliberare.

Profundă şi bogată, iertarea schimbă în bine orice suflet, orice minte. Prima persoană pe care iertarea o schimbă este chiar persoana care iartă. Procesul iertării nu implică acceptarea în continuare a abuzului sau a abuzatorului. Iertarea nu se negociază şi nu conţine cuvântul „dacă”. Iertarea nu înseamnă dreptate, chiar nu are nimic de-a face cu aceasta. Iertarea nu este justiţie.

Avalanşa de resentimente, amărăciune, furie, autocompătimire şi comportamente autodistructive din care crezi că nu mai există scăpare, există ieşire, eliberare prin procesul iertării. Schimbări uimitoare apar în viaţa celor care iartă. Vindecarea prin iertare. Cel care iartă devine mai matur din punct de vedere emoţional. Dăruind vei dobândi.

A ierta înseamnă a elibera pe celălalt de vină. Să fii pe 0, să nu îţi mai datoreze nimic. Iertarea mea nu depinde de comportamentul celuilalt. A ierta nu înseamnă a uita. Nu mai reproşez, nu mai amintesc ce a făcut. Iertarea nu înseamnă refacerea relaţiilor. Iertarea e un act de maturitate şi de echilibru sufletesc. Intre a ierta şi a uita este o diferenţă de care trebuie să ţinem seama pentru a nu ne răni inutil.

Evaluez ce s-a petrecut, rana, durerea şi văd ce simt. Nu fug, nu bag sub preş gunoiul. Observ şi mă detaşez. Fac un pas în spate şi mă uit ca într-un tablou, ca observator şi nu ca judecător. Nu confund rana cu cel care a făcut rana. Nu etichetăm oamenii după greşeli. Reacţii naturale, mecanisme de apărare. Inchisoare emoţională. Ura noastră ne afectează mai mult decât răul în sine sau cel ce ni l-a făcut. Iertarea este o a doua naştere. Schimbând interiorul meu, se schimbă şi exteriorul.

Ce simt? Inţelegere în planul emoţiilor şi nu pun cruste ideologice. Analiză interioară. Ce mi s-a întâmplat face parte din viaţa mea şi nu este ceva străin. Iau decizia de a ierta şi nu mai rămân captiv în lucrul respectiv. Ce îmi lipseşte ca să-l pot ierta? Iertarea nu are de a face cu celălalt, ci asumarea unei părţi din mine. Autentic, original, împlinit mă face întreg cu tot ce am trăit şi simţit. Când iert mă distanţez de ceea ce mi-a făcut celălalt şi devin liber. Iertarea are de-a face cu tine însuţi în primul rând şi apoi cu celălalt. Te iert când te schimbi este greşit. Iertarea nu se condiţionează. Nu am pretenţii de la celălalt pentru că s-ar putea ca celălalt să nu se schimbe niciodată. îmi fac mie un cadou prin iertare.

Semnul că ai iertat este că nu îi mai aminteşti celuilalt că a greşit. Din oameni isterici, devenim oameni istorici. Dacă devii arhivist înseamnă că nu ai iertat. Imi cer iertare şi mie. Iertarea curată şi eficientă poate dura şi ani de zile. Neiertarea aduce moarte psihologică şi spirituală, iar iertarea aduce înviere. Nu poţi fi creativ şi deschis către noi experienţe dacă eşti furios sau absorbit de propria persoană. Nu poţi schimba trecutul, dar poţi schimba viitorul iertând, binecuvântând, dăruind.

Păcatul este rana sufletului pe unde intră bacterii. Iertarea este antibioticul pentru infecţia sufletului, calea spre eliberare. Dumnezeu este acolo unde este lăsat să intre şi odată cu El şi harul, lumina, binecuvântarea. Iubirea şi iertarea sunt un stil de viaţă.

Iertarea înseamnă să accepţi că lucrul ce ţi s-a întâmplat te-a rănit şi nu mai trebuie să se repete. A uita nu înseamnă a ierta. Vindecarea nu înseamnă că trauma nu s-a petrecut niciodată, înseamnă că trauma nu ne mai controlează vieţile şi putem fi liberi.

Furia naşte furie. Ura naşte ură. Iubirea naşte iubire. Iertarea naşte iertare şi este o alegere. Eşti liber să faci sau să nu faci această alegere. De ce să nu încerci să ierţi dacă toate celelalte opţiuni s-au dovedit ineficiente?

Oamenii sunt ceea ce simt. Printre sentimentele cele mai importante se numără: fericirea, interesul, surpriza, frica, tristeţea, furia, aversiunea sau dispreţul. Toţi oamenii au puncte tari şi resurse care pot fi identificate şi cultivate. Descoperă sensul suferinţei tale, nevoia de a ierta, faptul că nu eşti singur, scopul propriei vieţi şi libertatea interioară pe care ţi-o dăruieşte iertarea.

Iertarea te ajută să te eliberezi de mânie şi resentimente, îţi transformă gândurile distructive în unele sănătoase şi liniştite, te ajută să interacţionezi mai frumos cu cei din jur şi să îmbunătăţeşti relaţia cu cel care te-a rănit facându-l conştient de fapta sa şi dorind, poate, să repare greşeala, este totodată şi un act de iubire faţă de Dumnezeu. Ai putea adăuga o mulţime de motive pentru care merită să ierţi. Răbdare şi perseverenţă.

Se spune că toţi oamenii au trei vieţi: una publică, una privată şi una secretă. Oamenii se schimbă treptat. Unii pot ierta o mare nedreptate în câteva zile, alţii au nevoie de câteva săptămâni, luni sau chiar ani. Cu cât rana e mai mare, cu atât procesul e mai greu. Straturile sau hainele suferinţei ne demonstrează că iertarea este o deprindere ce se exersează. E o muncă grea, uneori dureroasă. Oamenii apelează adeseori la negare, suprimare, reprimare, regresie, transfer de sentimente (deplasare), identificare cu agresorul pentru a face faţă sentimentelor cu care le este greu să se confrunte. Cu cât pierderea este mai mare, cu atât este greu să ierţi. Orice om poate fi iertat, inclusiv tu. Nimeni nu scapă de suferinţă.

Pune o lumânare pe locul suferinţei tale. Există o tensiune între dreptate şi milă. Nu mai vorbi de rău pe cel sau cea care te-a rănit. Spune o rugăciune pentru acel suflet. Adună în tine compasiune, bunăvoinţă şi iubire. Iertarea poate fi un dar făcut unei persoane care nu merită. Orice act, oricât de dureros ar fi el, poate fi iertat. Iertarea este posibilă chiar şi în cele mai brutale şi nedrepte condiţii. Temniţele comuniste şi nu numai sunt mărturii vii de jertfa pe altarul iertării. După cum niciun motiv nu îndreptăţeşte un avort, nici chiar un viol, tot la fel niciun motiv nu justifică o neiertare. Fiecare fiinţă are dreptul la viaţă, fiecare suflet are dreptul la iertare.

Valoarea fiinţei umane creşte pe măsură ce iartă şi iubeşte! Fără om, Dumnezeu ar fi iubire, dar pentru că există omul, Dumnezeu este iubire şi iertare. Iubirea şi iertarea pot schimba orice suflet.

Iertarea este un cadou. Dăruieşte! Vei simţi binecuvântarea, pacea interioară şi încrederea în viitor. Dreptate nu înseamnă pedepsirea vinovatului. Dumnezeul milei, al compasiunii, al iubirii este Dumnezeul Cel viu. Un Dumnezeu care nu pedepseşte, distruge sau condamnă la moarte, ci care face tot posibilul să ne ajute şi să ne vindece, care ne reabilitează şi ne reconciliază, recuperându-ne pentru bogăţia şi desăvârşirea vieţii pentru care am fost creaţi. Cea mai bună şi sănătoasă soluţie este iertarea. Iubim fiecare om pentru că Dumnezeu îl iubeşte şi îl iartă. Şi ne este de ajuns ca să imităm bunătatea şi frumosul divin.

ieromonah HRISOSTOM FILIPESCU

PUŢINE LACRIMI, MULTĂ BUCURIE, EDITURA PIM

Cumpara cartea "PUŢINE LACRIMI, MULTĂ BUCURIE"

 

Pe aceeaşi temă

03 August 2018

Vizualizari: 676

Voteaza:

Iertarea, antibioticul sufletului 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

iertarea dragostea

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE