Incruntarea, potrivit dictionarului, este "o privire aspra sau posomorata". Cred ca ar fi meritat o definitie mai ampla, avand in vedere ca incruntarea brazdeaza tot mai multe chipuri. De fapt, ea nu face decat sa indice faptul ca tot mai multe suflete se imbolnavesc de neiubire, tristete, cartire, nerecunostinta, deznadejde, invidie, ura, necredinta etc.
Incruntarea este semnul vazut al unei boli nevazute.
Folosind o imagine mai plastica, putem socoti incruntarea precum precum partea vazuta a unui aisberg (ghetar plutitor); o mica parte a aisbergului se vede deasupra apei, iar o parte imensa sta ascunsa sub apa. Incruntarea (partea trupeasca - vazuta) este o mica parte dintr-o mare boala (partea sufleteasca - nevazuta).
Incruntarea indica faptul ca in adancul omului se afla ascunsa multa durere si nefericire, iar nu harul lui Dumnezeu, care pe toate le inoieste, le lumineaza, le umple de odihna si le inalta.
Chipul este oglinda sufletului, iar ochii sunt ferestrele inimii. In lumina ochilor se vede cu usurinta starea lui sufleteasca; curatia sau necuratia omului, fericirea, durerea, mila, bunatatea, ura, dispretul, mania, desfranarea etc.
Miscarea ochilor si a fetei indica miscarile inimii noastre.
Cautand in ochii omului se poate afla cu usurinta ceea ce el cugeta si simte.
"Cum va sunt gandurile, asa va este viata", spune Cuviosul Tadei de la Vitovnita. Pornind de la acest cuvant, noi spunem: "Cum ne este inima, asa ne este privirea, asa si chipul: pline de lumina sau pline de intuneric si incruntare."
Incruntarea este mai intai o stare a sufletului, apoi un gest al trupului.
Ea este intotdeauna rezultatul unei stari sufletesti.
De cele mai multe ori, in spatele unei incruntari se afla vechi traume, frustrari, complexe, esecuri, nemultumiri etc. Multi dintre cei care stau incruntati nici nu-si mai dau seama de incruntarea lor, devenita deja stare constanta a sufletului.
Intr-o scurta meditatie asupra copilariei, actorul Tudor Chirila spune: "Peste ani, intr-o dimineata in care ai timp sa stai in fata oglinzii, privesti apatic si tulbure barbatul din fata ta. Are o cuta intre sprancene, bine conturata chiar si atunci cand se uita senin, linistit. Te uiti in oglinda, urmarind cararile fetei, fara sa te intrebi cand s-a sfarsit copilaria."
Incruntarea indica faptul ca omul a incetat sa mai fie copil.
Incruntarea sfintilor !
Exista si o incruntare izvoratoare de lumina - incruntarea sfintilor - pe care o intalnim mai ales in iconografia ortodoxa. Incruntarea omului intelept (a sfantului) are in ea lumina, drept pentru care poate fi numita "concentrare" sau "adunare in sine", in dorinta de a nu se pierde in afara, in lucruri, cuvinte sau ganduri de prisos. Incordarea ochilor omului intelept indica o atentie sporita si o trezvie asupra lucrurilor nevazute.
Sfintii vedeau lamurit cum diavolul ii insela pe cei de langa ei si cum isi batea joc de faptura mult-iubita a lui Dumnezeu, iar o asemenea priveliste nu poate sa nasca decat incordare spre a rezista oricarei miscari pe care inima tindea sa o faca impotriva lui Dumnezeu.
Sfaturi practice
Psihologii ii indeamna pe oameni sa fie mai fericiti, sa nu cada prada unor stari sufletesti epuizante, prin sfaturi de genul: traieste cat mai simplu; fii mai putin virtual; traieste cat mai practic; intocmeste o lista (in minte sau pe hartie) cu darurile primite de la Dumnezeu de-a lungul vietii; evita sa clasezi lucrurile si oamenii dupa valoarea lor social-materiala; umorul este, de multe ori, cea mai puternica arma impotriva tristetii si a maniei; petrece mai mult timp in natura, facand sport sau muncind etc.
Sfaturile psihologilor sunt bune si practice, insa ele nu reusesc decat sa ne ajute sa trecem de la o zi la alta. Ele nu au puterea de a turna in inima noastra apa cea vie si bucuria neincetata dupa care tindem cu totii, constient sau nu.
"Bucurati-va pururea!", ne indeamna Sfantul Apostol Pavel, iar la icoana Mantuitorului Iisus Hristos ne rugam, zicand: "Toate le-ai umplut de bucurie, Mantuitorul nostru, Cel ce ai venit sa mantuiesti lumea, slava Tie!"
Bucuria, care este medicamentul cel mai potrivit pentru a dobandi odihna inimii si a scapa de incruntare, este pusa in legatura directa cu Fiul lui Dumnezeu. Doar in relatie de comuniune cu Dumnezeu - credinta, nadejde, dragoste - omul se poate bucura pana in adancul inimii sale, neincetat.
Incruntarea nu se regaseste pe chipul fiilor lui Dumnezeu !
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Suferinta umana si iubirea divina
Publicat in : Editoriale -
Suferinta ca incercare
Publicat in : Editoriale -
Suferinta nu este absurda
Publicat in : Editoriale -
Suferinta si nadejdea mantuitoare
Publicat in : Religie -
Libertatea si suferinta
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.