Iubirea nu face rau aproapelui

Iubirea nu face rau aproapelui "Ci este implinirea legii" (Rom. 13,10). Viata-i o bucurie, dar bucuria nu ne este intotdeauna viata.

Ceea ce ne impiedica sa fim cu adevarat bucurosi sunt aceste excese de superficialitate de care dam dovada. Traim si ne comportam cu o usurinta care de multe ori atinge ingrijorarea. Atat noi ca Slujitori ai Domnului, cat si Dumnezeu, vrem sa iubiti si sa fiti iubiti! Dar tot ce faceti sa fie spre folosul vostru si spre slava Domnului.

Si eu am iubit, iubesc si sper ca voi iubi si in continuare. Niciodata nu am simtit ca Dumnezeu nu este cu mine cand iubesc, din contra! Dar incercam sa iubesc. Si aici ca sa fiu inteles adaug intrebarea pe care poate deja o aveti in minte: "ce diferenta exista intre iubire si dragoste? Iubirea este renuntare la sine, pe cand dragostea este egoism de cele mai multe ori!" (A. Terzakis). Nu vreau sa analizez acest cuvant pentru ca deja am facut-o in alte articole, insa as vrea sa ne gandim putin impreuna la vremea aceasta care ne ofera o intreaga industrie pusa in slujba patimilor noastre, la aceste placeri de care ne lasam dependenti.

Se vorbeste de Ziua Indragostitilor, se face reclama la produse exotice, se indeamna tinerii sa se bucure de dragoste, se spune ca asa va fi omul fericit!?. Iar "ei" - cei care promoveaza acest lucru- iti vor fericirea ta!. Sa dau un exemplu: Un mare producator de smart-phoneuri – ce-l intereseaza: sa vanda produsul cat mai mult, sau sa te bucure pe tine dezinteresat?. Tot asa si fericirea noastra nu este interesul lor, ci motivul pentru a induce tanarul in desfrau total intr-o "libertate" care de fapt este inrobita patimilor.

Ma doare faptul ca se vorbeste mereu, din ce in ce mai des in ultimul timp, ca Biserica si Dumnezeu ne interzic multe lucruri in viata. Ca ne-a dat porunci si nu ne lasa sa ne bucuram de viata!.Este total gresit! Spune Sf. Ap. Pavel: "toate-mi sunt ingaduite, dar nu toate-mi sunt de folos. Toate-mi sunt ingaduite, dar eu nu voi fi stapanit de ceva." (1 Cor. 6, 12). Sa le luam pe rand.

"Toate-mi sunt ingaduite, dar nu toate-mi sunt de folos".

Deci vedeti?. Nu imi este interzis, dar nu-mi este intotdeauna de folos. Este o avertizare, nicidecum o porunca data fara mila. Dumnezeu nu are nimic de castigat din respectarea acestor sfaturi, ci ne facem bine noua. Daca ar fi sa ne gandim mai bine, ceea ce caracterizeaza vremurile de azi sunt graba, viteza la care suntem supusi sa traim. In aceasta graba, nu mai realizam ca nu este momentul potrivit pentru ce vreau sa fac. Si-atunci il fac, dupa care sufar.

Inca de la cele zece porunci date prin Proorocul Moise, Domnul nu face altceva decat sa ne atentioneze asupra celor ce ne ranesc si produc ura, vrajba, razboaie, moarte. Ca sa intelegem mai bine ar fi bine sa gandim asa: "Oare mie mi-ar placea sa nu fiu respectat? Oare mie mi-ar placea sa ma fure?. Oare mie mi-ar placeasa ma minta? Oare mie mi-ar placea sa-mi ia sotia?." Vedeti, exact cuvantul Mantuitorului: "asadar, pe toate cate vreti sa vi le faca voua oamenii, intocmai faceti-le si voi lor" (Mat. 7,12) pe care-l spune ca sa nu suferim, din prea multa grija pentru noi.

Culmea este ca nu ne plangem de semnele si regulile de circulatie, dar mai intotdeauna criticam invatatura Evangheliei. Pai, asa cum regulile si semnele de circulatie asigura un trafic fara probleme atunci cand sunt respectate de toti, tot asa si invatatura Mantuiorului daca ar aplicata in viata nu am mai fi nemultumiti, ingrijorati, raniti si deznadajduiti. Daca aceste reguli lumesti ajuta atat de mult, nu cumva "legea" Domnului poate rezolva probleme acestei vieti dezordonate?.

Toate-mi sunt ingaduite, dar eu nu voi fi stapanit de ceva".

Revenim la aceste placeri pe care incorect le numim "distractii"!. Ele ne ajuta sa fim fericiti, sau ne inrobesc intr-un lant aproape nesfarsit de despartiri, dureri, deznadejde, frica, neincredere, depresii?.

Observ cu cata usurinta este folosita femeia pentru reclame, distractii si placeri. Totul se invarte in jurul ei. Intr-adevar, viata ar fi fost mult mai urata fara ele, dar ma doare ca nu sunt respectate pentru frumusetea pe care o aduc in viata noastra. Parca sunt un obiect ca oricare altul, de care te poti "debarasa" cand nu mai ai nevoie!. Iar ele se lasa in acest joc cu o dezimvoltura ce ma ingrijoreaza. Relatiile au devenit simple intalniri in care ne grabim sa traim totul, dupa care nu ne potrivim caci mi-am satisfacut nevoile trupesti. Totul se rezuma la satisfacere, la placere de minut, la o cool-tura ce distruge totul in calea ei: frumusetea tineretii, bogatia sufleteasca, speranta fericirii.

Am mai spus-o: nu exista lucru mai minunat pe aceasta lume ca sentimentul iubirii! Dar sa iubesc. "A te iubi cineva iti da putere, a iubi tu pe cineva iti da curaj!" (Lao Zi). Toti simtim nevoia sa fim iubiti, dar nu toti iubim.

Placerile trupesti sunt si ele o necesitate, dar nu spre satisfacerea patimei! Asa a fost lasat, ca femeia sa mai poata avea curajul sa nasca din nou, sa treaca peste durerile facerii in care imbratiseaza moartea la fiecare nastere. Pe cat de mari sunt durerile nasterii, pe atat de multa placere se ascunde in actul de creatie. Daca n-ar fi fost aceasta, nu cred ca ne-am mai fi nascut noi. Dar nu acesta este scopul! Este un extaz efemer.

Unde-i pacatul?. Ne-am oprit la placere!!! Nu iubim, ci ne iubim! Poate de multe ori nici indragostiti nu suntem. E trist!

Daca-mi ingaduiti, stiti cum este cu placerea la care suntem inrobiti?. Cand mancam unde simtim gustul bucatelor, in gura sau in stomac? In gura, nu?. Dar ne saturam cand inghitim mancarea, nu?. Nu o tinem doar sa o mestecam si apoi o dam afara. Tot asa si cu placerile trupesti, sunt ca degustarea, dar nu satura omul si sufletul lui. De aceea toti ne simtim "flamanzi" si lipsiti de putere, de curaj, de bucurie, de implinire sufleteasca, de plinirea iubirii in viata.

Ne este greu sa iubim, "ne este teama sa nu suferim" mi se spune adesea. Pai, cand oferi un trandafir celei iubite te gandesti la tepii pe care-i are, sau vezi frumusetea lui pe care o oferi din dragoste?

"Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa dai ceea ce ai mai bun si te hotarasti sa te dai pe tine insuti" (O. Paler). Si vreau sa cred ca te simti bun.

Arhim. Siluan Visan

 

.

Despre autor

Arhim. Siluan Visan

Senior editor
153 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2011

Pe aceeaşi temă

• Dragostea
  Publicat in : Morala
• Dragostea, iubirea, fericirea
  Publicat in : Editoriale

Publica un articol

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine:

Comentarii (4)

• Constanta SzlavicsPostat la 2014-02-16 17:25

  Multumesc pentru articol si pentru ca e vorba de iubire, va voi impartasi o traire, care mi-a adus multa bucurie. "Don Orione",o lume a iubirii, unde se revarsa multa mila, a Domnului Iubirea Bunului meu Iisus, o simt mereu, dar cateodata, este atat de intensa, ca trebuie s-o impart, ca sa am. De cateva zile merg la fizioterapie. Aproape de casa mea se afla centrul "Don Orione", unde se afla cabinetul. Acest centru, este casa a 60 de batrani, 27 copii si tineri, cu dezabilitati severe, 12 tineri cu dezabilitati si centru de zi pentru copiii cu autism. Pentru ca nimic nu este intamplator, Dumnezeu a inlesnit, ceea ce-mi doream de mult, sa ajung un prieten, al celor care au nevoie. Am fost primita cu bratele deschise in aceasta lume a iubirii, unde se revarsa multa mila a Domnului. La etajul doi, este "caminul" celor 27 copilasi si tineri cu dezabilitati severe, unde cateva "mamici" ii ingrijesc cu multa dragoste, in frunte cu "mamica" sefa. Fiica mamicii sefe, de mic copil, timpul liber si-l petrece ca voluntar in mijlocul copiilor. Asa mama, asa fiica, mi-am zis. In acest centru, nimic nu lipseste. Au tot ce-i necesar pentru sanatate, educatie, confort si suflet. Camere spatioase, luminoase, vesele, cu jucarii si dulapioare pline de hainute frumoase. Imediat ce ajungi acolo, ai sentimentul ca esti acasa. Prima oara, cand intalnesti copiii, ai un soc si nu stii cum sa te comporti. Primul gand este, ca e o cauza pierduta, dar apoi, cunoscandu-i, afli, ca fiecare copilas are povestea lui, are drept la iubire, la viata, atat cat considera Bunul Dumnezeu. Sunt copiii nimanui, dar sunt iubiti, ingrijiti, rasfatati. Acesti ingeri, ii ajuta si pe cei care-i ingrijesc, sa devina ingeri. Acolo timpul sta pe loc. Iti doresti sa te imparti, ca fiecare sa poata primi o mangaiere. Chiar daca unii copilasi nu vorbesc, nu te vad, ei te simt si sunt fericiti. Ne iubim, ne jucam, ne imbratisam, ne dam pupici....si promitem sa ne revedem. Nu stiu daca pot reda simtamintele pe care le poti avea in aceasta lume, in care imi place sa fiu. Sa ai un loc de munca, in care sa te simti ca acasa, este minunat. Sa nu credeti ca-i usor, dar cand in jur intalnesti iubire, zambete, glasuri blande, munca este o binecuvantare. Dupa cateva ore petrecute in acest loc, te incarci de mult bine si pleci, sperand sa-ti ajunga, pana te intorci. Cand plec, ii iau cu mine in suflet, iar intrebarile Luminitei, fetita cu ochii cei mai blanzi pe care i-am vazut vreodata, imi staruie mereu in gand," mai stai cu noi?" sau " cand mai vi?". Daca le daruiesti o jucarie, o primesc, o privesc, dar imediat o pun deoparte, apoi te ia de mana, de teama sa nu pleci. Ei asta vor, pe tine si mana ta intinsa, restul nu conteaza. Abia in acest loc m-am trezit cu adevarat, am privit inapoi, gandindu-ma, oare de ce m-am nascut, ce-am facut pana acum, unde am fost, cum am trait? Si am realizat, nimic bun nu am facut in viata mea. Am "invidiat" mereu pe cei care fac voluntariat, pe cei care daruiesc dragoste si timp celor in nevoi. De fapt" invidia" mea, este o mare admiratie, dar si o mare frustrare, ca nu sunt si eu ca ei. Cei care daruiesc din sufletul lor, sunt cei mai bogati oameni de pe pamant. Doar cu aceasta bogatie plecam din asta lume, si atunci, ma gandesc, de ce oare ne risipim ? Aici, la " Don Orione" mi-a aratat Bunul Dumnezeu, ce inseamna bunatatea si iubirea adevarata. Bunatatea nu stie ca e buna, e buna si atat. Bunatatea nu se intreaba daca cel pentru care se daruieste este o cauza pierduta, doar iubeste, ajuta, si se lasa in voia Domnului. Bunatatea nu sta pe ganduri in a darui, si nu se gandeste niciodata la rasplata. Bunatatea o recunosti, e luminoasa, deschisa, nu are secrete. Bunatatea te imbratiseaza, are glasul iubirii, nu stie ce-i invidia, ura, rautatea. Bunatatea vede chipul lui Iisus, in orice om. Dumnezeu a adus bunatatea langa casa mea, ca s-o vad, s-o cunosc, si ma rog, sa-mi daruiasca sanatate, timp, ca sa ma pot bucura si eu de ea, atat cat mai am de trait. DIn pacate, traim doar cu gandul sa avem, dar uitam sa fim. Sa fim, ca sa ne daruim, caci daca ne pastram doar pentru noi, ne pierdem. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea, "Dacă iubirea ar fi stăpânit pretutindeni, lumea noastră ar fi fost atât de diferită! Răutatea ar fi fost cu totul necunoscută. Să dăruieşti altora pare lucru greu, iubirea însă îl face uşor. Să iei de la ceilalţi pare ceva plăcut, iubirea însă îl face respingător. Să-i vorbeşti de rău pe ceilalţi pare îmbucurător, iubirea însă îl face amar. Pentru iubire cea mai mare bucurie este să-i vorbească de bine şi să-i laude pe toţi. Nimic nu-l mânie pe Dumnezeu cât nepăsarea noastră faţă de aproapele." Sa ne ajute Bunul Dumnezeu, sa mergem la pas cu iubirea, astfel, lacatul urii, al rautatii, al egoismului, al mandriei....sa se deschida, ingaduind sa ne intre in suflet bucuria, bunatatea... si din ele sa daruim, ca sa nu fim lipsiti niciodata.

• Andrei ConstantinescuPostat la 2014-02-13 22:17

  Subscriu in totalitate la cele de mai sus! O singura observatie, care vine in sprijinul ideii acestui articol: cred ca aceste placeri pe care ni le propune lumea nu sunt incorect numite "distractii". Cred ca acesta este cel mai potrivit termen, intrucat idea lor este tocmai sa te distraga. De la ce? De la a-L vedea pe Dumnezeu, de la a-I simti prezenta si iubirea neconditionata, care e dornica sa ierte si sa te binecuvanteze. Asa incat mai bine nu pot fi denumite aceste tentatii, ispite, momeli, decat "distractii". Doamne ajuta sa citeasca acest articol cat mai multi oameni care au nevoie sa iubeasca la fel de mult cum isi doresc sa fie iubiti!

• carmen plescaPostat la 2014-02-13 20:49

  Sensibil si adevarat,felicitari autorului!

• Marinel VASILEPostat la 2014-02-13 08:18

  Minunat spus totul!

Adauga comentariu