VALENTINE'S DAY SAU MUCENICII VALENTIN SI VALENTINA?
Ocrotitorii neprihanitei iubiri
(11 – 14 Februarie)
…Dragostea iarta totul…infrange ura, zideste
si inalta…daca nu e dragoste nimic nu e…
( I Corinteni XIII, 4-8)
Dragostea, pe langa rostul ei firesc, este o virtute teologica. Insusi omul este zidit dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, din iubire (Facere I 26 ), pentru aceasta, omul da viata, continua creatia lui Dumnezeu prin dragoste, prin unire fireasca, prin familie. Ceea ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta ( Facere II, 24), fiindca va lasa tanarul pe tatal sau si pe mama sa si se va insoti cu aleasa sa si vor fi amandoi o familie…taina aceasta mare este, iar eu zic in Hristos si in Biserica (Efeseni V, 32). Iata, asadar dimensiunea spirituala a dragostei materializate. Dumnezeu nu opreste pe om de la nimic ceea ce este natural, fiindca Ziditorul le-a facut pe toate bune (Facere II, 1-3), insa omul trebuie sa le randuiasca, de aceea are constiinta si libertate.
Ori, lipsind constiinta si libertatea sau fiind neglijate, atunci omul devine o fiinta instingtiva si chiar sub nivelul necuvantatoarelor. Si caderea aceasta se observa astazi la generatia tanara, care lasand stiinta si invatatura, ascultarea si formarea, a inteles prin libertate - libertinaj. Si asa de mare este caderea, incat se iau drept modele ale pornirilor erotice necontrolate unii sfinti si martiri de care n-au cunostinta. Asa a aparut "ziua indragostitilor" in Babilonul modern SUA, luand ca "patroni" pe tinerii marturisitori crestini Valentin si Valentina.
Mai mult, la romani, dupa dezastrul din decembrie 1989, au inceput a se oficia castorii in mijloace de transport. Rasul lumii! Tot de la aceeasi data, pentru ca tineretul sa scape de "comunism", se practica, spre rusinea tuturor, la scara nationala, prostitutia si proxenetismul, homosexualitatea si lesbianismul. Pacate grave si dereglari ale insului socotite "drepturi" ale omului!
Nu ne este dat noua sa-i judecam pe altii, dar sa nu uitam, avem porunca Mantuitorului si indatorirea sociala de a-i aduce pe calea adevarului. Nu este ingaduit nimanui sa batjocoreasca martirii Bisericii lui Hristos cu practice si indeltniciri satanice, neinchipuite in ziua lor de eternal ponenire: saptamana 11 - 16 Februarie a fiecarui an.
Dar, cine au fost cei doi pomeniti de crestini si ponegriti de unii tineri prin atitudinea lor inconstienta sau sustinuta de politicieni pagani?
Valentin a trait la Roma in vremea imparatului Claudiu al II-lea, dintr-o familie crestina, crescut in frica de Dumnezeu si cu educatie aleasa. El isi convingea prietenii si pe cei de o varsta cu el sa fuga de varsari de sange si sa evite spectacolele sangeroase din Coloseum. El admira virtutile stramosilor nostri daci si era nelipsit langa Columna lui Traian. Valentin si alti tineri milosi ridicau trupurile martirilor crestini si le depuneau in locuri de cinste. Acestea erau fapte care au atras atentia unor ierarhi crestini din Catacombele Romei, probabil Sf. Silvestru.
Pentru dragostea sa fata de om izvorata din credinta in Mantuitorul Hristos, Valentin a fost sfintit preot. In aceasta treapta de demnitate crestina predica, dupa indemnul Sf. Apostol Pavel, cu timp si fara timp. Fiind cunoscut de catre slujitorii templelor pagane, a fost prins si judecat de prefectul Romei. Asa de pregatit era Valentin in filozofie si mitologie, incat, dupa intrebarile de rigoare a fost gasit nevinovat si eliberat cu conditia sa spuna unde se strang crestini.
In acea perioada imparatul Claudiu al II-lea, a dat un decret prin care interzicea oficierea casatoriilor soldatilor romani, insa Mucenicul Valentin continua sa-i casatoreasca pe crestiniii care urmau sa fie inrolati in armata. Pentru aceasta a fost prins, dus in senatul Cetatii si declarat periculos imparatului. Sfetnicii imparatului au poruncit sa i se taie capul, si astfel preotul Valentin s-a savarsit intru Hristos, in ziua de 14-16 Februarie 270.
Al doilea nume sacrificat pentru Hristos, pentru pacatele sale si pentru izbavirea multimii este Valentina- fecioara (Enata). S-a pastrat numele de Valentin(a) insemnand vointa, vigoare, virtute, dar si cel de Enata, care in Orient inseamna cinste, cumintenie, frumusete, virginitate. Sunt mai multe martire fecioare cu acest nume Enata. Una era din localitatea Aza (Palestina), care impreuna cu alte patru intemeiasera un schit, traind ca cele cinci fecioare intelepte din Evanghelie (Matei XXV, 1-13).
Valentina cea reala si consemnata in calendar era din Cezareea lui Filip. Atunci ea luand exemplul Veronicai (cu Marama), slujnica Fotinei ( Femeia samarineanca, Ioan IV), aales calea nevointei. Sunt unele fete care renunta la viata obisnuita pentru a-si duce zilele langa mari intelepti, dascali sau profesori, barbati sau femei, in afara nevointelor monahale, dare ele traiesc in cinste si feciorie, in ascultare si munca de multe ori mai intens decat calugaritele.
Enata sau Renata era din Gaza. O femeie cu stare si stinta de carte. S-a convertit la Evanghelie de tanara si propavaduia credinta crestina, mai ales tineretului si chiar convertind soldati romani trimisi in garnizoana locului inca din vremea lui Traian (117).
Enata, fiind cunoscuta de romani, a fost chemata de guvernatorul Firmiliaan, punandu-i-se in vedere sa nu mai propovaduiasca pe Hristos si sa nu mai spuna ca zeii romanilor n-au existat si ca sunt surzi si muti. Ea a continuat marturisirea mai intensiv. A fost prinsa , nu s-a lepadat de Hristos si atunci a fost pironita pe lemn, ca si Mantuitorul. Si pentru ca suferinta pentru Domnul o considera o bucurie, multi vazand se lepadau de idoli si slaveau pe Hristos. In chinuri groaznice, martira si-a dat duhul lui Dumnezeu cel in Treime-inchinat.
Ucenica Enatei, vazand toate acestea si cunoscand viata sfanta a mucenitei, a inceput sa propovaduiasca pe Hristos si Maica Sfanta, aratand desertaciunea zeilor pagani. De asemenea, a raspuns guvernatorului si judecatorilor, acuzandu-i de crima impotriva lui Dumnezeu si nevinovatiei stapanei sale Enata. Sentinta lui Firmilian a fost implinita. S-a ridicat un rug pe care a fost pusa o cruce de lemn pe care era pironita Valentina si ea a fost dezbracata, batuta pana la lesin si corpul ei de fecioara sfanta a fost ars in foc.
Avea doar 18 ani. Era noaptea de 10 - 11 Februarie a anului 280. Sfintele lor moaste, ce a mai ramas din para focului, au fost luate de crestini si oferite comunitatilor primelor veacuri. In Gaza, pe locul martirajului, se fac multe pomeni. Asa au ajuns pana la noi relicvele lor si traditiile lor. Se spune ca cele doua mucenite, ca si alte tinere crestine, au fost nasi(e) la multe cupluri fericite ale vremii lor. Si mai multi tineri, (si astazi s-a pastrat obiceiul), se logodeau in aceasta vreme (martisorul la romani) si primeau cununia pentru familie dupa praznicul Invierii Domnului.
Este exclusa pentru crestini practica intalnirilor de dezmat, casatoriilor de proba sau intamplatoare, oriunde sau in diferite vehicule, concursuri de sarut si alte obiceiuri pagane puse pe seama traitorilor in Hristos, mucenicilor Valentin si Valentina…venerati in luna Februarie.
Sa cinstim, asadar, cu bunacuviinta pe mucenici. Sa respectam ceea ce este sfant si curat in venerarea cu responsabilitate a sfintilor. Sa ne ferim cu totii de paganizarea si banalizarea datinelor, obiceiurilor sfinte si traditiilor inaltatoare. Sa evitam influentele nefaste ale strainilor asupra copiilor nostri curati prin ereditare si respectuosi prin formare.
Pastrand ceea ce este sfant, cinstim pe mucenicii Valentin si Valentina si intelegem cuvintele Scripturii care zice:… ceea ce a zidit Dumnezeu, omul sa nu pangareasca (Facere I, 26).
Costel Birleanu
Costel Birleanu
-
Sfantul Valentin al Ortodoxiei
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfantul Valentin
Publicat in : Vietile sfintilor -
Ganduri de Sfantul Valentin
Publicat in : Editoriale -
Cuvant despre Sfantul Valentin
Publicat in : Articolele utilizatorilor -
Sfantul Valentin de la Durostorum
Publicat in : Vietile sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.