Din pacate, odata iesiti pe usa bisericii, unii dintre crestinii veniti la sfintele slujbe uita ca poarta cu ei harul sfintitor al Duhului Sfant. Mai mult, ei uita ca trebuie sa fie marturie lumii, ca fii ai lui Dumnezeu. Se cauta, uneori, numai o mangaiere a constiintei. Ne-am facut datoria, zic unii. De parca Dumnezeu ar avea nevoie de ceva din partea noastra.
In biserica trebuie spus, iara si iara, cuvantul Mantuitorului: "Voi sunteti lumina lumii. Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, incat sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri" (Matei 5, 14-16). Numai participarea fizica la rugaciunea in comun facuta in Biserica nu il poate odihni pe om, nici nu-l poate vindeca, nici mantui.
La slujba, in afara Bisericii !
Slujba zilnica a laicilor, a mirenilor, este o teologie practica. Indata dupa Inviere, Iisus Hristos a zis Apostolilor: "Mergand, invatati toate neamurile!" (Matei 28, 19). Referitor la acest indemn mantuitor, Paul Evdochimov spune: "El se adreseaza fiecarui botezat, laicul fiind chemat sa-L marturiseasca neincetat pe Dumnezeu."
In rugaciunile din Slujba Mirungerii se arata tocmai aceasta datorie a crestinului, indiferent de calea ori slujba pe care o urmeaza in viata sa. Se zice: "Pazeste sufletul lui in frica Ta cea mantuitoare, (...) in tot lucrul si cuvantul bineplacand Tie." Deci, tot crestinul trebuie sa-I slujeasca lui Dumnezeu cu tot lucrul si cu tot cuvantul.
Olivier Clement simte si el aceasta dureroasa lipsa a marturisirii neincetate prin detaliile vietii crestinilor de rand. El zice: "In epoca noastra, care vrea sa stapaneasca lumea, cata nevoie e de oameni care sa accepte cu smerenie slujirea preoteasca a lumii; in chip umil si, totodata, in chip imparatesc, ca monahii."
Slujbele din biserica trebuie continuate si in afara bisericii. Doar astfel, slujbele bisericii isi arata puterea, cand oamenii isi schimba viata. Aceasta lucrare a mirenilor nu prezinta nici un risc pentru crestinii smeriti, care stau in ascultare fata de preotii lor. Celor care nu inteleg acest lucru, Sfantul Clement Romanul, in Epistola sa catre Corinteni, le spune: "Fiecare dintre noi, fratilor, sa caute, cu cucernicie, ca in propriul sau rang sa fie bineplacut lui Dumnezeu, avand constiinta curata si nedepasind canonul randuit slujirii lui."
Prezenta crestinului in lume trebuie sa fie "o epicleza, o perpetua chemare a Duhului Sfant pentru ziua ce va sa vina, pentru munca si roadele pamantului, pentru truda oricarui muncitor sau savant cu ochiul curatit de rugaciune", precum zice Paul Evdochimov.
Totul incepe, se dezvolta si se incheie in Biserica. Tot asa, totul incepe, creste si se implineste in familie. Ceea ce se spune in biserica se aduce in familie, iar din familie in lume (in bloc, in oras, in sat). Alexandre Schmemann spune ca "familia e prelungirea Bisericii in lume si aducerea lumii in Biserica".
Sfantul Ioan Gura de Aur, gandindu-se la roadele aduse de Apostoli, prin harul primit de la Hristos, spune: "Daca Apostolii au fost numai doisprezece si au intors la credinta atatea orase si tari intregi, gandeste-te la ce inaltime va ajunge credinta noastra, daca toti am fi dascali prin viata noastra virtuoasa!"
Sa luam aminte la acest ultim cuvant al Sfantului Ioan !
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Adevaruri de credinta, Dogme, Teologumene si Pareri teologice
Publicat in : Dogma -
Credinta si faptele bune
Publicat in : Hristos -
Credinta in viata de apoi in crestinism
Publicat in : Editoriale -
Credinta, conditie primordiala a purificarii
Publicat in : Morala -
Dialogul dintre stiinta si credinta in definirea notiunii de boala
Publicat in : Sanatate si stiinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.