Cel mai iubit cuvant! Cea mai inalta stare! Cel mai profund sens al vietii noastre pamantesti.

Sunt ultimul care ar trebui sa scrie despre acest lucru, pentru ca sunt trairi pe care nu le-am avut si poate nu o sa le am niciodata, insa indraznesc pentru ca este o stare la care sunt chemat sa ajung: iubirea cea mai profunda ce duce la jertfa fireasca ei.

Este greu sa explici in cuvinte acest subiect: mama .

Un cuvant ce cuprinde totul: dragoste fara limite, viata cu bucurii si jertfa continua…Cu toate ca am putea spune ca viata ei este mai mult plina de tristeti, dar totusi bucuria dragostei pentru copii depaseste lacrima durerii.

Iubirea cea mai profunda

Alexandre Dumas spunea ca: "Dumnezeu a creat mama pentru ca nu putea fi pretutindeni", intr-un anumit fel adevarat! Din punct de vedere artistic; insa cred ca Dumnezeu a daruit mama noua tuturor, pentru a ne arata cat de mult ne iubeste!! Poate ca este punctul de referinta prin care ar trebui sa vedem cu ochii trupesti, cum si cat ne iubeste Dumnezeu.

Si indraznesc a scrie acum despre mama, pentru ca primul "cadou" facut noua de catre Hristos - chiar si inainte de Inviere- este Maica Domnului. Evanghelia dupa Ioan: "Iisus vazand pe mama Sa…a zis mamei Sale: Femeie, iata fiul tau! Apoi a zis ucenicului: Iata mama ta!" (19, 26-27). Imaginea mamei ce sufera cu Fiul ei, ce se bucura de Invierea Lui. Asa cum nu mai suntem orfani, caci avem un Tata Ceresc, tot asa acum avem si o mama! Ca bucuria noastra sa fie deplina!

Mama
 - "Apoi uimiti Ti-am spus cu totii Mama,/ 
Asa am inteles iubirea Sa!
/ De-atunci ascundem lacrimi sub naframa
/ Ca prea ne doare bunatatea ta./ 
Si-abia acum la ultima rascruce
/ Cand simt profetic mantuirea mea,/ 
Vad doua trupuri cum se-ntind pe-o cruce
/ Si doua inimi cum sfarsesc pe ea./ 
Il vad in duh pe-Apostol, el te cheama/ 
Cel unic dintre toti, cel mai iubit,
/ Cu glasul sau ti-am spus atuncea Mama/ 
Si-n ochii lui pe Tine te-am privit". ( "Omagiu", Catalin Varga).


Asa cum de 2000 de ani icoana Mantuitorului de la Catapeteasma Bisericii nu s-a schimbat, ci sta in fata noastra binecuvantandu-ne mereu; tot asa si Maica Domnului sta de-a dreapta Lui rugandu-se pentru noi. Aceasta icoana a smereniei si curatiei, care este plina de frumusete si putere. "este icoana dragostei si a victoriei dragostei" dupa cum frumos o descria Pr. Prof. Al. Schemann.

Mama…eu ma loveam, pe tine te durea; eu ma certam, tie inima-ti sangera; eu cadeam, iar tu ingenunchiata te rugai; eu bucurii am vrut sa-ti fac, tu n-ai cerut nimic- ci tot ai dat!

Starea de veghe si nelinistea de a fi totul cat mai bine, cu care-si inconjoara familia, sunt cele doua aripi ce inalta la Cer rugaciunea ei. Are cea mai puternica rugaciune pentru ca este plina de dragoste, are cea mai mare "trecere" in fata Lui Hristos, caci se jertfeste bucurandu-se. Asteapta plina de speranta sa fim in preajma ei, absenta noastra-i tristetea ce naste lacrimi de rugaciune.

Stare de jertfa

De multa vreme ma bate un gand: simt ca durerea si lacrimile Maicii Domnului, cand se afla langa Hristos pe toata perioada suferintei ultimelor ceasuri pe acest pamant, era de fapt si suferinta neputintei de a se jertfi ea pentru a nu suferi Fiul ei. Aceasta stare de jertfa caracteristica mamei este mai puternica decat dorinta de viata proprie! O mama traieste clipele din viata noastra cu intensitate dubla, cu o profunzime ce nu o putem vedea.

"Acum cativa ani, in timpul inundatiilor din tara, ajuns-au apele si langa casa unei femei vaduve cu doi copii. Incercand sa-si linisteasca pruncii si sa stranga ce poate lua in fuga cu ea, nu observa cum trecu timpul, si apa era deja pe ulita ei. Vecinii strigau disperati ca trebuie sa fuga, iar ea fara sa mai gandeasca, ia pruncii in brate si pleaca din casa suspinand. Apele insa ii prind din urma, si impingandu-si pruncii cu grija, reusesc sa se catere intr-un copac . Asezandu-se pe o ramura isi trage copiii in bratele ei si plangand se ruga in taina… La un moment dat, ramura incepe sa se aplece sub greutatea lor si incet- incet se lasa. Panicata fiind si incercand sa gaseasca o solutie salvatoare, realizeaza ca singura sansa ca sa nu se rupa ramura cu toti este sa se arunce in apa. In graba isi scoate valul de pe umeri si infasurand primul prunc, il leaga de ramura; face acelasi lucru cu bluza, salvand si pe cel de-al doilea copil; iar ea isi da drumul in apa furioasa. Dupa cateva zile copiii sunt gasiti dupa plansetele ce rasunau in vale, dar mama nu a fost gasita."

Am scris acestea impreuna cu rugaciunea sa constientizam in sfarsit, cat de fericiti ar trebui sa fim ca Maica Domnului ne este mama! Dar in acelasi timp, sa-I dam slava lui Dumnezeu pentru cat de minunat a randuit aceasta cale de mantuire a noastra. Postim si ne rugam, iertam si ne-nfranam cinstind "pe Nascatoarea de Dumnezeu si Maica Luminii." cerandu-ne in acelasi timp iertare de pacate si putere sa ne indreptam viata.

"Nimeni din cei ce alearga la tine nu iese rusinat, Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara; ci cerand dar bun, primeste daruirea catre cerea cea de folos" (paraclisul mic). Si fiti fara de frica, rugaciunea mamei este intotdeauna ascultata.".

Arhim. Siluan Visan
 

.

• Predica la Intampinarea Domnului
  Publicat in : Intampinarea Domnului
• Predica la Intrarea in Biserica a Maicii Domnului
  Publicat in : Predici la sarbatori