Trairea prezentului lipseste foarte mult omului din zilele noastre. Amintirea zilei de ieri si grija celei de maine sunt preocuparea acestuia. Sfatul Parintilor este ca noi sa nu mai privim in urma si sa ne tot preocupam de ce va fi, caci astfel pierdem prezentul. Ei ne indeamna sa credem ca viata noastra astazi incepe si tot astazi se sfarseste.
Ne cheltuim timpul cu amintirile si cu proiectiile si uitam de prezent. "Visand la maine, lepezi clipa, si viata-ti trece fara rost", spun Parintii. Asta inseamna o preocupare exagerata pentru un viitor mereu nerealizabil. Vrem sa lucram ceva si in realitate nici nu punem inceput spre implinirea celor gandite. Si cheltuim timpul framantati de cele ce urmeaza sa fie.
Se pierde din vedere ca viitorul tot ca prezent va fi trait. In acest sens, parintele Teofil Paraian spunea: "Viitorul, de fapt, este o notiune teoretica. Insa, practic, noi, pentru viitor, ne pregatim pentru prezentul de maine, pentru prezentul de poimaine, pentru prezentul din cealalta vreme a vietii noastre".
Timpul ne-a fost dat spre mantuire. Faptul ca suntem indemnati sa ne preocupam de ziua prezenta, iar pe cea de maine sa o lasam in grija lui Dumnezeu, inseamna ca nu trebuie sa lenevim, dar nici sa ne atasam de lucrurile pamantesti mai mult decat ne este necesar. Asadar, suntem datori sa nu ne ingrijoram pentru ziua de maine, dar sa ne facem datoria in ziua de azi. Altfel, grijile se vor inmulti, iar ingrijorarile vor creste. Ori Dumnezeu, doreste sa-l elibereze pe om de ingrijorarea pagubitoare si sa-l angajeze cu grija mantuitoare.
Cautati sa fiti cat mai prezenti in viata voastra si asa veti avea sansa de a auzi glasul lui Hristos si bataia Sa la usa (Apocalipsa 3, 20).
Adrian Cocosila
-
Timpul si valoarea lui pentru mantuire in Ortodoxie
Publicat in : Editoriale -
Timpul si viata
Publicat in : Editoriale -
Cat de 'al meu' este timpul?
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.