Nu stiu sa existe o alta descriere atat de simpla si totodata atat de cuprinzatoare a credintei Ortodoxe, ca aceea de a fi un mod de viata in Biserica lui Hristos. Ortodoxia nu poate fi caracterizata numai de un mod particular de a gandi deoarece menirea Bisericii nu este aceea de a pregati si forma ganditori religiosi, ci de a ne curati, a ne sfinti, a ne face partasi vietii dumnezeiesti si Imparatiei.

In Biserica suntem chemati asadar la o dubla marturisire a credintei prin cuvant si prin fapta, Ortodoxia impletindu-se, in chip minunat in viata crestinului, cu Ortopraxia. Pana si natura dihotomica a omului, suflet si trup, arata indoita lucrare a persoanei umane, intelegatoare si faptuitoare.

Viata liturgica a Bisericii s-a dezvoltat de-a lungul timpului astfel incat sa preschimbe omul intreg, suflet si trup, in “templu al Sfantului Duh”. Toate randuielile si Tainele Bisericii nu sunt decat participare la viata dumnezeiasca prin unirea cu Hristos in Duhul Sfant. Prin toate acestea omul este facut partas vietii dumnezeiesti ca unul ce se afla madular al Trupului lui Hristos (Biserica).

Auzim in Liturghie, “ale Tale dintru ale Tale , Tie aducem de toate si pentru toate”, auzim de multe ori si “toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam”. In Biserica, omul isi explica taina existentei ca pe un dar. De aceea, i se pare firesc sa il intoarca lui Dumnezeu in virtutea aceluiasi dialog al iubirii.

Dumnezeu L-a dat pe Fiul Sau spre moarte pentru viata lumii pentru ca si noi sa putem trai si muri pentru El. Aceasta este marturia vietii crestine autentice in Biserica. Aceasta este marturia tuturor sfintilor si a celor ce au bineplacut lui Dumnezeu. Avem exemplul martirilor, al cuviosilor, al crestinilor de rand marturisitori care au vietuit astfel.

Omul din zilele noastre a ales sa nu-si mai inchine viata lui Dumnezeu, ci lumii. Nici lumea si nici timpul nu le mai jertfeste Domnului, ci siesi. Omul devenit astfel masura a tuturor lucrurilor a pierdut sensul trairii vietii pentru “un altul”. Omul, cu “masura” lui, a pierdut insasi esenta crestinismului.

Credinta crestina este redusa cel mult la o serie de invataturi morale, exterioare insa nevoilor sale existentiale reale. Acesta nu mai intelege vocatia comunitara a Bisericii. Este trist ca pana si in Biserica am ajuns sa intalnim indivizi.

Lumea ii propune omului contemporan o serie de alternative, nenumarate moduri de viata lumesti. Este de ajuns sa deschidem televizorul si, pe numeroase canale de televiziune, esti pur si simplu bombardat cu indicatii despre “lifestyle”, oferite in fel si chip. Acestea insa, fac omul mai frumos si mai sanatos decat numai la suprafata. Problema omului se afla in adancurile sale. Uratenia si boala omului tin de taina inimii sale.

Intr-o lume faramitata politic, economic si chiar religios, Biserica Ortodoxa isi savarseste peste veacuri lucrarea tainica, dupa porunca lui Hristos, pentru “ca toti sa fie una”. Dezbinarii lumii acesteia, ea ii propune  “Taina Unitatii”, Sfanta Euharistie. Asta pentru ca stie ca desi s-a insotit cu pacatul, omul creat, in fiinta lui, continua sa inseteze si sa flamanzeaza dupa “Cel necreat”. Este nefiresc ceea ce se intampla in prezent in biserici atunci cand Sfanta Euharistie este  primita  cu precadere de catre prunci si batrani, de parca numai acestia ar avea nevoie sa “guste din Izvorul Cel fara de moarte.”

In ochii multora, Biserica Ortodoxa este considerata traditionalista si invechita pe nedrept. In realitate, modul de viata pe care aceasta il propune omului, nu se adreseaza nici unor anumite grupe de varsta si nici doar unor anumite perioade istorice. Insasi viata Bisericii si  cea a membrilor sai, este acea buna vestire vesnica a mantuirii in Hristos.

Numai Biserica ne propune modelul de viata al Sfintei Treimi, ca una ce marturiseste ca numai aceasta viata este demna de noi, din moment ce am fost creati dupa Chipul dumnezeiesc si chemati la asemanarea cu Sine. De aceea, doar in cadrul eclezial, in adunarea Bisericii, invatam de fapt sa traim  cu adevarat, parcurgand in acelasi timp acest  drum de la Chip la Asemanare.  Dar nu numai invatam, ci chiar traim, pentru ca aici ni se ofera Viata.

Radu Alexandru

• Pastorala Sfantului Sinod la Duminica Ortodoxiei
  Publicat in : Predici la sarbatori
• Duminica Ortodoxiei
  Publicat in : Duminica Ortodoxiei