Astazi, 10 august 2018, dupa cincisprezece ani de la mutarea in patria cereasca si adaugarea sa la neamul cel nesfarsit al dreptilor Lui Dumnezeu, amintirea chipului Parintelui Galeriu, coborat parca din icoanele bisericii, apare mai vie ca oricand, pentru toata constiinta ortodoxa de pretutindeni. E vie aceasta memorie a Parintelui, pentru ca vii sunt si constiintele noastre, ale celor care ii purtam vie memoria.

A venit pe lume in luna lui Brumar, a anului 1918, de ziua praznicului Intrarii Maicii Domnului in Biserica, in satul Racatau-Razesi, comuna Horsesti, judetul Bacau, ca al treilea baiat si ultimul fiu al familiei Nicolae si Elisabeta Galeri, tarani razesi instariti, cu numele de Costachi, in amintirea unui frate mai mare al tatalui. A fost dupa cum se vede "de un leat cu Romania implinita intre hotarele ei firesti, … a fost trimis s-o cheme, cu glas mare, din pustia acestui veac, la cealalta implinire, mai presus de hotarele Firii: implinirea in Duh. Dumnezeu nu a cautat la putinatatea noastra si ni l-a daruit la vreme de cumpana, ca sa strabatem, agatati de sutana lui de lumina, prin bezna de iad a comunismului. Chitul rosu a cautat sa-l inghita in pantecele lui cu zabrele, dar Dumnezeu a vrut sa fie varsat afara, ca sa strige prooroceste, ca-ntr-o alta Ninive, dreptatea Celui PreaInalt". [1] Cautand spre un astfel de sens adanc, de intelegere si ori de cate ori isi rememora viata din sanul familiei, Parintele folosea un limbaj deosebit de duios, dovedind o atentie plina de candoare si incerca sa dea propriei sale biografii - precum oricarei alte biografii - un sens cuprinzator, integrator folosindu-se astfel, de proiectia unei gandiri integrale, care leaga orice biografie de o origine fundamentala si care are in vedere astfel, biografia intregii umanitati: "…venim dintr-un univers spiritual, si lucram in el si transmitem mesajul mai departe, in el. La parintii mei, am simtit foarte viu asta. Si cu atat mai semnificativ, cu cat ei erau oameni simpli. ... "Da, da, da. Am mostenit aceasta constiinta". [2]

Dupa perioada anilor de studii si finalizarea lor prin obtinerea licentei in teologie, in anul 1942, cu titlul "Indumnezeirea omului", urmeaza anii de indelunga slujire a Sfantului Altar, care au stat cu prisosinta, sub semnul si sensul sintagmei oferite de chiar titlul lucrarii de doctorat a sfintiei sale: Jertfa si Rascumparare. Cu toate ca obtinuse la examenul de capacitate preoteasca calificativul superlativ, Magna cum laudae, a pornit pe drumul slujirii preotesti, din mica parohie a catunului Podul Valeni - Poenarii Burchii, jud. Prahova, petrecand mai apoi o vreme ceva mai indelungata la parohia Sfantul Vasile - Ploiesti si ajungand in cele din urma profesor la Facultatea de Teologie si paroh la parohia Sfantul Silvestru din Bucuresti.

Parintele Galeriu a inteles adanc si deplin sensul vocatiei sacerdotale, la care a fost chemat omul de catre Dumnezeu, in sens de slujire a Cuvantului. Toata viata sa s-a simtit adanc ancorat de profunda semnificatie a a sensului dat de Cuvantul Ziditor si pentru care este chemat preotul ca sa-I slujeasca: "Slujirea Cuvantului este esentiala preotiei, face parte din cele trei slujiri fundamentale: invatatoreasca, sfintitoare si pastorala. Slujiri care trebuiesc privite in unitate, pentur ca viata este unitate si preotul este al unitatii. Slujirea Cuvantului este esentiala firii umane insesi, pentru ca omul este fiinta cuvantatoare: fiinta care distinge, se manifesta prin ratiune si prin cuvant". [3] Parintele spunea de foarte multe ori fiilor sai duhovnicesti, sau catre toti cei carora le vorbea ca: ‹‹orice lucrare trebuie infaptuita cu dreptate, in adevar, dar ca acestea de foarte multe ori pot sa si omoare, daca ele nu sunt incalzite de flacara dragostei fata de Dumnezeu si fata de semenii nostri, catre care se indreapta lucrarea noastra. ›› ; iar toata viata si activitatea noastra sa stea sub imperativul sensului lui astazi, caci timpul Lui Dumnezeu este Astazi ; asa si noi sa simtim ca timpul nostru trebuie sa-l traim, ca un continuu astazi, caci asa vom simti din plin lucrarea Duhului.

Chiar daca, in plina perioada atee si comunista, a trebuit sa plateasca prin incarcerare politica si munca fortata, Parintele Galeriu si-a asumat permanent in misiunea sa pastorala propovaduirea mesajului hristic, care nu numai atunci scandaliza, dar chiar si azi mai scandalizeaza orice forma de logica suficienta si incapabila de stabilitate pe care se intemeiaza oricare putere lumeasca. In anii grei ai comunismului gratie persoanei, personalitatii si prin glasuirea Parintelui, mesajul viu al Ortodoxiei facea din bisericile in care slujea sfintia sa, sa devina citadele ale disidentei anticomuniste si a luptei impotriva ateismului.

Avva Galeriu (caci asa ii spuneau fiii sai duhovnicesti cei mai apropiati), era un iubitor si osarduitor al rugaciunii neincetate. Tinea cu sfintenie poruncile, cautand ca prin curatire si nepatimire insotite de dragoste si intarite de rugaciune sa inainteze in urcusul vietii contemplative; atunci cand se ruga, toti cei care l-au cunoscut si au trait sub obladuirea sfintiei sale, pot marturisi fara nici un fel de tagada, ca atingea desavarsirea. Simteai efectiv cum vorbea cu Dumnezeu, atunci cand se ruga; raman de neuitat serile de vineri, ale rugaciunilor de dezlegare pentru cei ce se spovedeau si se pregateau pentru Sfanta Impartasanie. Numai cei ce au trait acele clipe de neuitat pot sa spuna ca simteau cu adevarat atingerea harului Duhului Sfant. In clipele acelea cei ce erau prezenti traiau deplinatatea sentimentului ca Biserica este locul unde Cerul se uneste cu pamantul.

Odata, pe cand ne aflam impreuna cu Avva, la ceas tarziu de seara si de taina, in gradinita din fata casutei "din povesti", de langa biserica, se auzea o muzica asurzitoare cu sonoritati orientale, dar deprost gust si care irita auzul in tot locul si-n toata vremea, l-am intrebat, la un moment dat pe Avva, daca nu-l deranja cumva acel zgomot practic dezagreabil, iar sfintia sa a raspuns aducand si peste prezenti pacea sa: "atunci cand te afli in liniste cu sufletul, toate aceste lucruri nu le mai iei in seama, nu te mai pot tulbura in niciun fel".

Dupa mai bine de 57 de ani preotie, Parintele Galeriu recomanda cu mare grija si atentie, dar si cu foarte mult tact invatatoresc, in chipul desavarsitei smerenii, intr-un cuvant adresat preotilor tineri: "Intai sa aiba constiinta Lui Hristos si a raspunderii inaintea Lui Dumnezeu, a istoriei si a poporului. Feriti-va de judecata oamenilor! Apoi sa creada cu tarie in adevarul sfintei Ortodoxii. Este slujitorul celei mai drepte, celei mai curate, celei mai depline credinte, pe care noi o putem apara in fata intregii lumi. ... Sa nu-i fie rusine de credinta lui, care este cea mai sfanta. O putem apara astazi si in fata stiintei si in fata filosofiei. ... Credinta te face om. Nici filosofia, nici stiinta nu te fac om, om cu definitia ta adevarata de a fi dupa chipul Lui Dumnezeu si in perspectiva infinitei asemanari cu El. ... Sa aiba, deci preotii constiinta ca in Sfanta Ortodoxie se afla adevarul suprem. Iar pe de alta parte trebuie sa constientizeze clipa aceasta, in care exista atata suferinta si atata lume este chinuita. Unul este flamand, altul tremurand. Ce faci tu pentru om? Sa fii in mijlocul lumii, in mijlocul suferintei. ... In vremurile vechi, preotul era centrul in comunitatea lui. El raspundea de toate problemele acesteia". [4]

Parintele suferea mult pentru om, pentru cel cazut si doborat de pacat, luptand cu toata fiinta sa ca sa-l ridice pe fiecare dintre semenii, ce aveau nevoie de ajutorul Lui Dumnezeu. Suferea pentru umanitatea, care a ratacit drumul prin pacate si spunea cu durere nesfarsita referindu-se la aceasta: sarmana lume este bolnava, tare a mai ratacit drumul; nu se mai poate regasi pe sine, trebuie ajutata sarmana. Sunt nenumarate momentele, cand Parintele, daca intalnea vreun om aflat in lipsuri mari, isi dadea fie paltonul, fie pantofii, sau banii din buzunar, pentru cel lipsit.

Chiar si atunci cand s-a aflat in perioada de suferinta grea, a ultimilor nouasprezece zile(de coma), moment pentru care parintele Ioanichie Balan a marturisit ca: "Parintele Galeriu se afla rastignit pe cruce", si in astfel de momente Avva s-a aratat plin de smerenie, cu supunere si ascultare fata de Biserica si ierarhie, caci nu si-a despartit sufletul de trup, pana ce nu a primit rugaciunea de iertare si de dezlegare din partea ierarhului; cu doua zile inainte de marea trecere, a venit la spital preasfintitul Ambrozie ( pe atunci fiind episcop vicar Patriarhal ), ca delegat al PreaFericitului Parinte Patriarh Teoctist, pentru a-i citi rugaciunile de dezlegare si usurare a despartirii sufletului de trup - era vineri 8 august. Duminica 10 august, la vremea inserarii ( orele 21,00), Parintele Galeriu parasea aceasta, in anul Domnului 2003.

"Preotii trec, bisericile raman... La Sfantul Silvestru, biserica pe care Parintele Galeriu a prefacut-o in fruntea parohiilor bucurestene din ultimul sfert de veac, evlavia isi inalta mai departe cantarile... Pana si Parintii mor, dar ca sa rodeasca inmiit in ceruri. Cand ne e greu fara Parintele Galeriu, aceasta sa ne fie mangaierea. Si incredintarea, ca ne vegheaza nevazut, iar in cuvantul lui, fie si citit dintr-o pagina tiparita, invie rabdator pentru fiecare dintre noi, in acel acum inepuizabil despre care ii placea sa vorbeasca adesea si de unde nici o moarte nu-l mai poate rapi". [5]

Pentru toti ucenicii, fii sai duhovnicesti, cat si pentru toata constiinta ortodoxa, Parintele Galeriu va ramane icoana si flacara vie a propovaduirii Cuvantului Celui Intrupat al Lui Dumnezeu, a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Cel Care a fost vestit de catre Prooroci si propovaduit de Biserica.

In veci sa-i fie pomenit numele cu toti sfinti si sa spunem si noi, asa cum ii placea sfintiei sale sa ne salutam, Hristos a Inviat Parinte Galeriu!

Viorel Cristian Presler

Note:
[1] Codrescu Razvan: Recviem pentru Parintele Galeriu, in Parintele Galeriu/ Astazi, Ed. Harisma, Bucuresti, 2004, pag. 11;
[2] Popa Dorin , Cu Parintele Galeriu intre Geneza si Apocalipsa, Ed. Harisma, Bucuresti, 2002, pag. 122;
[3] Galeriu Constantin Pr. Prof. Dr. , Preotia ca slujire a Cuvantului, in ORTODOXIA, XXXI, nr. 2 Bucuresti, pag. 294;
[4] Vestitorul Ortodoxiei, 1 Ianuarie 1998;
[5] Codrescu Razvan, Recviem pentru Parintele Galeriu, in Parintele GALERIU/ Astazi, Ed. Harisma, Bucuresti, 2004, pag. 11

• Taina Marturisirii - Parintele Constantin Galeriu
  Publicat in : Dogma
• Interviu cu parintele Constantin Galeriu
  Publicat in : Interviuri
• Parintele Constantin Galeriu
  Publicat in : Parinti

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: