Sa avem constiinta Sfintei Biserici, a sfinteniei noastre, in adevar si in iubire
Desi sunt departe de a fi o perla a prefectiunii, randurile de mai jos, pastreaza, cel putin pentru mine, amintirea parintelui, icoana chipului sau bland si sfatosenia graiului dulce moldovenesc, cu mireasma de busuioc de la icoana, imi sunt asadar foarte dragi, mai mult, le consider o amintire intima, si numai cu greu m-am lasat convins de bunii mei prieteni, redactorii "Baraganului Ortodox", pentru a le da spre publicare.
Pentru a-i putea pune cateva intrebari, l-am smuls pe parintele Galeriu din mijlocul fiilor sai duhovnicesti. Asteptasem mai mult de 2 ore, privindu-l asezat intr-un jet, ascultand rabdator si bland pasurile fiecaruia, apoi raspunzand masurat, picurand dulceata duhovniceasca in acele inimi necajite ce i se destainuiau.
Prima intrebare care mi-a venit in minte a fost "Cum de se face tuturor toate?", insa tot eu mi-am raspuns, vazandu-i bunatatea chipului si blandetea privirii, ca dezlegarea acestei intrebari se afla in puterea Celui mai presus de noi. Asa ca mi-am inceput interviul astfel:
- Parinte Constantin Galeriu, primele studii teologice le-ati urmat incepand cu o varsta oarecum frageda - 12 ani. Cine a fost primul indrumator al sfintiei voastre pe aceasta cale?
- Duhul Sfant. Si parintii mei.
- Vorbiti-mi despre parintii sfintiei voastre.
- Am crescut intr-o casa de tarani, tarani simpli. Tatal meu era nascut in 1876 - inainte de Razboiul de Independenta -, iar mama in 1881 si facuse scoala primara pe abecedarele lui Creanga, in casa parintilor mei veneau calugari si eu am prins de la ei carti de rugaciuni tiparite de Tipografia Cartilor Bisericesti, dar si Vietile Sfintilor ori "Urmarea lui Hristos", "Mangaietorul", si altele, in casa mea am avut asemenea mostenire. Si oarecare indemanare la cuvant. Mama a invatat carte pe "Povestile" lui Creanga. Si in serile de toamna si iarna, cand erau noptile lungi, noi, copiii, nu ne culcam imediat, ci scarmanam la lana, dezghiocam la nuci, iar mama spunea povesti. Si noi o ascultam. Si daca termina una, ziceam `Mai spune, ca adormim`. Si trebuia sa si inventeze. Asa ca am prins si noi ceva indemanare si talc de la mama.
Iar de la tata am prins cinstea lui deosebita si darnicia lui. Tata agonisise ceva pamant si lucra la noi cate-un tigan, un om mai lipsit. Toata iarna il hranea bietul tata, ii mai dadea si de pomana. Mama era oleaca mai stransa. Si-mi aduc aminte, tata nu jura, nu zicea "zau" niciodata, asa era de curat la suflet. Odata tata ii daduse ceva tiganului; si mama: "Iar te-o inselat Balosu!" "Nu, femeie" "Ia zi zau romane!" Si tata, saracul, l-a podidit plansul. A zis: "Sa nu pot eu sa fac o fapta buna din munca mea!"
Iar cand am ajuns la Seminar si veneam in vacanta, mergeam cu tata la biserica si-mi spunea: `Mai baiete, sa zici o predica, sa pocneasca un drac!`
Ei, in atmosfera asta am crescut si m-a zidit. Dar, adanc de tot, a fost lucrarea lui Dumnezeu, care a incalzit odrasla harica din mine, chemarea.
Totusi sfintia voastra aveati 12 ani cand ati pasit pragul Seminarului "Sf. Gheorghe" din Roman. Cum ati perceput atunci aceasta experienta si cum o vedeti acum?
- Seminarul "Sf. Gheorghe" se reinfiintase in 1919, indata dupa razboi si, prin 1927, gandindu-se parintii sa ma dea la Seminar, am facut un drum la Roman. Am ajuns la Episcopie, am intrat in biserica, m-am rugat si eu la toate icoanele, si-apoi in toamna lui 1930 am dat examen. Cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit, ba chiar cu bursa. Parca as fi rasarit acolo in scoala. Si, a fost din mila lui Dumnezeu ca am reusit mereu. Am dat examen la Romana si la Matematica. Matematicile le-am studiat si in primii 4 din cei opt ani de Seminar cum se faceau pe vremea aceea. Apoi in clasa a V-a faceam Cosmografie, adica Astronomie, si Agrimensura. Mergeam sa masuram pe
- Cred ca seminarul cu opt clase era mai unitar. Programa era bine structurata din clasa I pana in a VIII-a, si mai ales, unificata. Ea il putea pregati bine pe elev, dovada ca am avut o preotime buna, care a raspuns cerintelor timpului, in zilele noastre insa, trebuie sa tinem seama de noile structuri interne si internationale, dar nici vechea pregatire nu avea scaderi.
- Anul acesta (i.e. anul universitar 2001-2002; insa dorinta de induhovnicire a studiului teologic nu este mai putin actuala si stringenta nici acum, dupa trecerea a 4 ani), cu prilejul deschiderii anului universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, Prea Fericirea Sa, patriarhul Teoctist si parintele decan, prof. dr. N. Necula au pledat pentru induhovnicire a studiului teologic. Cum vedeti aceasta chestiune si care ar fi jaloanele in indeplinirea acestui demers?
- Acesta este un fapt capital. Propriu vorbind, este chiar taina teologiei. Sf. Grigorie Sinaitul spune: "Ia aminte! Cunoasterea teologica este simtirea harului". Pe masura anilor am simtit aceasta cerinta capitala de recunoastere a vocatiei. Doar in Duhul Sfant ai lumina intelepciunii ca sa-l poti intelege pe Hristos si te poti bucura de darurile
- Atunci cand am terminat Seminarul, in 1938, primisem o bursa la
Nichifor Crainic m-a atras de la inceput. Catedra sa de "Teologie Ascetica si Mistica" se desfiintase in 1938 si-atunci Irineu Mihalcescu i-a cedat lui N. Crainic "Apologetica", lui ramanandu-i "Dogmatica' si "Istoria Religiilor".
Apoi in acel an, 1938-1939, N. Crainic a tinut cursul de Apologetica sub titlul de "Teologie si cultura". Eu l-am urmarit pe Crainic la toate cursurile. Talentul lui exceptional de vorbitor, de ganditor, de om al stilului, al verbului, cucerea. Ulterior, prelegerile sale s-au publicat sub titlul de "Nostalgia Paradisului", carte ce 1-a facut cunoscut si i-a slujit cu o forta deosebita atunci cand a fost primit in Academia Romana in locul lui O. Goga, care murise in 1938.
In 1939-1940 N. Crainic a predat Dogmatica, iar mai apoi, reinfiintandu-se catedra sa, m-am inscris la licenta la el cu o lucrare despre indumnezeirea omului. La Academie am gasit multe manuscrise ale Sfintilor Parinti si modul in care am pregatit lucrarea 1-a impresionat, caci mi-a dat o bursa la
- Cel care m-a cucerit a fost intr-adevar Nichifor Crainic, dar alaturi de el ii pot mentiona pe parintele Nae Popescu si harul sau in a trata problemele de istorie a Bisericii Romane, Teodor M. Popescu, si el de o capacitate deosebita, cu o viziune si un curaj de adevarat teolog al istoriei. Pe urma apologetul si dogmatistul I.G. Savin si nu in cele din urma Lazar lacob, profesorul de Drept ce facuse parte din delegatia ce tratase cu Ungaria revenirea Ardealului la Patria-Mama in 1918.
Salile de conferinte ale Bucurestiului erau mereu vii, umplute de stralucirea si prezenta marilor carturari: N. lorga,
- In Sfantul Munte n-am ajuns decat tarziu, in 1986 si apoi, la putina vreme, am mai facut o calatorie, tot acolo. Acum, insa, unul dintre prietenii cei buni, frate de suflet, e parintele Petroniu, superiorul manastirii Prodromu. Am si slujit intr-o noapte - Dumnezeu a ingaduit nevredniciei mele - la o Sfanta Liturghie. Am cunoscut Marea Lavra, Prodromu si inca altele.
- In incheiere, o sa va rog sa rostiti un cuvant defolos pentru noi, studentii
si studentele Facultatii de Teologie Ortodoxa Bucuresti.
- Traiesc o emotie sacra ori de cate ori citesc in ziar statisticile care arata increderea poporului roman in Biserica: 87-88 %. Si, Doamne, ma rog sa ne inveti cum sa cinstim mai bine acest popor. Acest popor ce-si pretuieste Biserica, Sfanta Ortodoxie; intuitiv, oamenii simt, adanc, in har, adevarul ortodoxiei, al dreptei credinte. Si-atunci ma cutremura raspunderea pe care o avem fata de acest popor cu atata incredere in Biserica lui.
Sa avem constiinta Sfintei Biserici, a sfinteniei noastre, in adevar si in iubire.
A consemnat Cezar Tanase
Baraganul Ortodox
-
Relatia spirituala desavarsita a Maicii Domnului cu Duhul Sfant
Publicat in : Maica Domnului -
Cine este Duhul Sfant?
Publicat in : Sfanta Treime -
Si intru Duhul Sfant, Domnul de-viata-facatorul
Publicat in : Dogma
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.