Planificarea familiala este o practica tot mai des intalnita in societatea actuala. Aceasta implica o serie de metode de control ale zamislirii si nasterilor (metode contraceptive) pentru a anticipa si atinge numarul dorit de copii si intervalul de timp dorit intre nasteri, cat si o serie de metode de tratament ale infertilitatii. Intr-un cuvant, cei doi soti hotarasc de comun acord numarul de copii si timpul cel mai potrivit pentru a-i naste.
Exista si o planificare crestina a familiei. In acest caz, metodele contraceptive difera, acestea fiind mai ales infranarea de comun acord, postul si rugaciunea. Cand doi soti crestini vor sa hotarasca asupra familiei lor, iar mai cu seama asupra numarului de copii pe care vor sa-i nasca, ei nu pot incalca poruncile lui Dumnezeu.
Planificarea familiei
Omul inca mai crede ca poate fi fericit pe cont propriu, fara Dumnezeu.
Concubinaj, apoi "casatorie de proba". Cand si unde sa aiba loc nunta? Cand sa fie programata nasterea? Cati copiii isi poate "permite" familia? Care sunt cele mai eficiente metode contraceptive? Si, in pofida tuturor anticonceptionalelor folosite, vin avorturile. Apoi, griji fara de numar, lipsa de intelegere in familie, violenta, boli trupesti, necazuri, infidelitate, adulter si divorturi. La randul lor, copiii scapati in viata cad prada egoismului care i-a caracterizat pe parintii lor, adica ei insisi devin straini de cei care i-au nascut. Exceptii exista, dar raman exceptii.
Omul fara Dumnezeu socoteste ca are dreptul sa separe in mod definitiv iubirea de consecintele ei. Dragostea dintre soti, care este sufleteasca si trupeasca, aduce roade vrednice de dorit; sufletele celor doi se unesc tot mai mult, iar trupurile lor dau nastere unor fiinte noi, carora Dumnezeu le da suflet vesnic si unic.
Cand omul ajunge sa caute placerea ca pe un scop in sine, el isi denatureaza propria viata, adica sufletul si trupul lui sunt scoase din randuiala fireasca sadite in ele. Placerea a fost creata de Dumnezeu, insa nu ca scop in sine, ci ca mijloc de implinire a unor lucruri mai de cinste decat ea.
Mintea lumeasca, adica patimasa si intunecata, lipsita de harul lui Dumnezeu, vede in persoana umana un organism viu superior tuturor celorlalte, dar intru nimic vrednic de cele dumnezeiesti, caruia trebuie sa-i fie asigurate conditiile necesare pentru satisfacerea instinctelor primare. Atat.
In acest caz, egoismul de care poate da dovada omul fara Dumnezeu nu are limite. Fiecare om ajunge sa vada in celalalt un obiect necesar pentru satisfacerea propriilor placeri. Aceasta depersonalizare a omului este o lucrare a patimilor. Cu cat omul este mai impatimit, cu atat el nu va mai putea sa inteleaga valoarea sufletului sau ori al celuilalt.
Cand doi oameni fara Dumnezeu se casatoresc, familia lor ia chipul unei forme sociale de intrajutorare, in care fiecare sot este dator sa-l ajute pe celalalt in satisfacerea tuturor nevoilor lui. In acest caz, valoarea vesnica a persoanei umane, iubirea, infranarea, curatia si jertfirea de sine nu-si mai au locul, caci toate acestea izvorasc din credinta omului in Dumnezeu si din harul Sau.
Planificarea crestina a familiei
Oricat s-ar stradui lumea sa planifice tot mai bine familia, pana cand aceasta nu se va intemeia pe infranare, fidelitate si jertfirea de sine, orice incercare se va dovedi zadarnica. Doar credinta in Dumnezeu va putea da omului puterea necesara pentru a lupta impotriva nefirescului promovat de institutiile lumesti, iar familiei puterea de a ramane unita in dragoste curata pana la sfarsit.
Planificarea familiala lumeasca degradeaza sanatatea unei familii.
Pentru a nu fi afectata de bolile societatii, o familie nu trebuie sa ia atat aminte la regulile societatii, cat mai ales la poruncile lui Dumnezeu. Daca societatea ar detine secretul fericirii vietii de familie, atunci nu ar mai existat atat de multe conflicte familiale si divorturi. Implinirea poruncilor lui Dumnezeu se dovedeste de fiecare data drept cea mai puternica metoda de a rezista in fata bolilor societatii contemporane.
Cand o sarcina este numita "nedorita", de fapt, "nedorit" este Cel care a binecuvantat-o si care a trimis suflet vesnic noii fapturi zamislite in pantece. In astfel de cazuri, Dumnezeu este Cel care "greseste", nefiind in stare sa-si dea seama ca nu acela era cel mai potrivit moment si loc pentru a trimite un copil in lume.
Ca orice lucru nedorit, sarcina trebuie rezolvata, adica eliminata din viata familiei. Deci, pruncul trebuie sa nu apara in viata de familie fara acceptul celor doi soti. Desi este un cuvant mai dur, el trebuie spus: adesea, sotii prefera sa practice o forma "curata" de prostitutie, fiecare satisfacandu-si in mod neconditionat pofta, prin folosirea trupului celuilalt.
Copiii sudeaza familia! Parintii cu mai multi copiii se cearta si divorteaza mai greu. Cu toate acestea, credincios sau necredincios, bogat sau sarac, omul nu mai accepta sa aduca pe lume mai mult de doi sau trei copii. Daca omul necredincios sau sarac isi intemeiaza gandul lui pe necredinta sau saracie, ce cuvant de aparare mai poate avea omul credincios sau bogat?!
Situatia financiara este invocata cel mai des in evitarea nasterii de prunci. Dar realitatea este alta. Desfranarea, egoismul si lipsa de jertfire de sine sunt cele care stau la baza planificarii familiale si a evitarii nasterii de copii. Cei bogati din toata lumea stau drept dovada. Oricati bani ar avea omul, tot cel mult trei copii accepta sa aduca pe lume.
Infranarea este singura metoda sanatoasa de planificare familiala. Desi, uneori, este privita ca fiind un lucru de rusine, infranarea este unul dintre cele mai de pret lucruri in zilele noastre, in conditiile in care aproape nimeni nu se mai poate infrana. Goana dupa tot mai multa placere a dus la indepartarea omului de Dumnezeu, iar firescul vietii a ajuns sa fie vazut drept unul dintre cele mai mari chinuri.
Cuvant al Cuviosului Epifanie Teodoropulos
"Cei casatoriti nu trebuie sa evite numai zamislirea, ci si programarea copiilor. Sa se lase cu incredere in mainile lui Dumnezeu si sa considere venirea fiecarui copil un mare dar dumnezeiesc. Copiii nu sunt cozonaci sa-i comandam la brutarie cand vrem si cum vrem. Nu trebuie sa ne scape nici pentru o clipa faptul ca omul, nascand copii, se face impreuna Creator cu Dumnezeu."
"Nasterea de copii multi este mai mult o chestiune de jertfa si mai putin de mijloace materiale. Sa le lasam pe toate, prin rugaciune, in purtarea de grija a lui Dumnezeu, ca sa avem rezultate pozitive."
"Nasterea de multi copii este marturisire si mucenicie. Marturisire, deoarece crestinul cu multi copii in fiecare zi marturiseste credinta, caci implineste porunca lui Dumnezeu referitoare la nasterea de copii. Mucenicie, deoarece continuu sufera batjocurile si ironiile acestei lumi, dar si deoarece se consuma necurmat in grijile familiale."
Crestinii vor intelege !
Sarcina nu apare intamplator, ci la un moment cunoscut dinainte de Dumnezeu. Fiecare suflet exista in gandul lui Dumnezeu si il aduce pe lume in timpul si locul cel mai potrivit pentru el. Dumnezeu este cel care da suflare de viata omului, iar nu trupurile de carne ale celor doi soti. Cei care-L exclud pe Dumnezeu din actul nasterii de prunci sunt orbi si nebuni, iar cei orbi si nebuni merg pe intuneric si se lovesc de tot ce le iese in calea vietii.
Orice realizare mare implica un sacrificiu la fel de mare.
Pe masura jertfei de sine va fi si mangaierea.
Deci, nastere de prunci - dupa voia lui Dumnezeu - sau infranare de comun acord.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Copiii si ranile divortului
Publicat in : Editoriale -
Atunci cand ne lipsesc copiii
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.