Pomul cunostintei binelui si raului

Cartea Facerii vorbeste despre pomul cunostintei binelui si raului din Rai ca despre un pom adevarat, fapt care nu i-a oprit pe unii Sfinti Parinti sa aiba si o vedere alegorica asupra lui. Vorbind despre pomii paradisului, Scriptura afirma: "Si a facut Dumnezeu sa rasara din pamant tot soiul de pomi, placuti la vedere si cu roade bune de mancat; iar in mijlocul raiului era pomul vietii si pomul cunostintei binelui si raului" (Facerea 2, 9).

Ca sa intelegem cu adevarat pomul cunostintei binelui si raului, trebuie sa afirmam de la inceput ca Dumnezeu nu l-a creat pe om desavarsit, ci chemat sa devina desavarsit. Iar ca sa se intareasca in asemanarea cu El, ii cere sa nu manance din acest pom. Omul nesocoteste porunca data de Dumnezeu si primeste moartea.

Scriptura marturiseste ca toate cele create de Dumnezeu erau bune. Deci si pomul cunostintei binelui si raului era bun. Daca acest pom era bun si daca el oferea cunoasterea binelui si a raului, atunci de ce starea omului se schimba radical in rau dupa ce se hraneste din el? Pentru ca Dumnezeu refuza sa Se daruiasca prin acest pom. Facem mentiunea ca in rai, orice era luat ca hrana era un dar al lui Dumnezeu, o "binecuvantare" a lui Dumnezeu, adica o realizare a relatiei cu El - o realizare a vietii ca relatie, dupa cum spune Christos Yannaras. Asadar, pentru ca omul alege sa se indumnezeiasca mancand dintr-un pom care nu-i fusese dat pentru comuniunea cu El, pierde asemanarea cu Dumnezeu. Starea sa se schimba radical in rau, pentru ca a incercat sa devina asemenea lui Dumnezeu, fara Dumnezeu. Mancarea din pomul cunostintei binelui si raului este un “Nu” pe care Adam si Eva l-au spus lui Dumnezeu. Actul mancarii din acest pom exprima refuzul omului de a realiza viata ca iubire si comuniune cu Dumnezeu.

Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca Dumnezeu ii cere sa nu manance din acest pom, pentru a se intari in cele duhovnicesti. Numai intarit, adica ajuns la starea de indumnezeire prin har, omul ar fi putut contempla lumea vazuta asa cum trebuie. Deci, hrana acestui pom nu le era folositoare protoparintilor pentru ca nu erau desavarsiti, dupa cum nici hrana deplina nu le este de folos pruncilor care au trebuinta numai de lapte. Interzicerea atingerii de el era o amanare, nu o oprire vesnica.

Fara o intarire duhovniceasca, simturile se pot alipi intr-un mod necurat de frumusetea sensibila a lumii. Parintele Dumitru Staniloae afirma ca Dumnezeu in prestiinta Sa a numit intr-un mod ironic acest pom ca fiind al cunostintei binelui si raului. Caci omul despartit de Dumnezeu crede ca ceva este bun numai daca satisface pofta simturilor. Asa se face ca omul care nu mai asculta de Dumnezeu ajunge sa ia raul drept bine. In concluzie, acest pom ofera o falsa cunoastere a binelui si a raului. Omul pentru inceput trebuia sa se hraneasca doar din pomul vietii, care ii oferea si adevarata cunoastere a lucrurilor.

Merita sa amintim ca pomul cunostintei binelui si raului a fost identificat de Sfintii Parinti si cu lumea vazuta. Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca zidirea vazuta contemplata duhovniceste ofera cunostinta binelui, iar luata trupeste ofera cunostinta raului. Celor ce li se impartasesc de ea trupeste li se face invatator in ale patimilor, facandu-i sa uite de cele dumnezeiesti, in vreme ce fapturile ajunse la nepatimire privesc fapturile precum Dumnezeu – au prin har aceeasi cunostinta a lucrurilor ca Dumnezeu datorita prefacerii mintii si simtirii prin indumnezeire.

In concluzie, afirm ca nu pomul cunostintei binelui si raului a adus moartea, ci neascultarea. Dumnezeu fiind creatorul acestui pom, l-a facut bun si nu datator de moarte.

Adrian Cocosila

.

• Postul, intoarcere in rai
  Publicat in : Viata liturgica
• Minciuna
  Publicat in : Editoriale
• Rodul pomului binelui si raului
  Publicat in : Duminica Lasatului sec de branza
• Despre 'marul lui Adam'
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti