Boala si suferinta nu sunt firesti. Ele au aparut ca urmare a despartirii omului de Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu nu a creat nici suferinta si nici boala, El nu se bucura de suferinta nimanui, ci cauta sa ne ridice cat mai repede din ele. Pentru aceasta ridicare din neajunsurile de care omul patimeste, Dumnezeu ne-a daruit preotul si medicul drept mijloace de eliminare a bolii.
Omul fiind alcatuit din trup si suflet, sufera atat trupeste cat si sufleteste.
De cele mai multe ori boala trupeasca isi are cauza in boala sufleteasca. Pentru insuficientele si anormalitatile spirituale este nevoie si de preot. Preotul nu are rolul de concurent al medicului, ci de impreuna lucrator cu acesta in salvarea fiintei omenesti de la durere. Cel chemat la slujirea preoteasca cauta vindecarea bolii spirituale prin restabilirea legaturii dintre om si Dumnezeu. Nu intamplator in Epistola catre Iacov se spune: "Este cineva bolnav, intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn, in numele Domnului. Si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si Domnul il va ridica, si de va fi facut pacate se vor ierta lui" (Iacov 5, 14-15).
Pe de alta parte sa nu uitam ca o mare parte a suferintelor sufletesti are o origine si cauzalitate genetica, organica, hormonala, efect al unor disfunctii somatice. In astfel de situatii este nevoie si de medic. Asadar, atat preotul cat si medicul cauta cu mijloace specifice si de eficiente diferite sa ridice omul din durere. Sa incetam sa mai privim exclusivist, ca si cum preotul este interesat doar de bolile sufletesti, iar medicul doar de cele trupesti. Preotul si medicul trebuie priviti ca niste slujitori sau ucenici ai Domnului, care impartasesc in lume iubirea Sa. Sunt mainile intinse ale lui Dumnezeu prin care cauta sa ridice lumea din boala si suferinta.
Adrian Cocosila.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.