Ministerul Educației Naționale propune, spre consultare publică, Strategia naţională de educaţie parentală 2018-2025. Ca noutăți, vom avea educatori parentali care, timp de 2 ore pe săptămână, să-i înveţe pe elevi să nu aibă „mentalităţi conservatoare” şi atitudine care „idealizează familia tradiţională”. Aceasta este, se pare, marea grijă a specialiștilor din ministerul educației: faptul că românii încă sunt atașați de vechi modele de educație și comportament, că încă se mențin de partea familiei tradiționale. Cu vechile mentalități luptă noii ideologi, în încercarea transparentă de a crea un om nou, adaptat, pretind specialiștii, realității ultimilor ani. Vor reuși, vor fi în stare să disloce modul retrograd în care românii încă se raportează la familie, sau conservatorismul nostru, cu bune și rele, cum este acum, va fi mai puternic și va rezista unei noi tentative de înlocuire?

În documentul emis de Minister se mai vorbește și despre „necesitatea unui sistem de educaţie parentală, centrat nu numai pe educaţia copilului, ci şi pe îngrijirea şi protecţia acestuia, pe stimularea interesului pentru o nouă cultură familială şi pe ideea de incluziune socială, deschis tuturor, inclusiv tinerilor, ca viitori potenţiali părinţi. Mai mult decât atât, sistemul de educație parentală trebuie să vină în sprijinul dezvoltării unor principii esențiale ce vizează promovarea drepturilor omului, respectul pentru diversitate și încurajarea activă a egalității de gen.” În continuare se mai spune „deseori, noile ideologii promovate în special în domeniul protecţiei copilului întâlnesc mentalităţi conservatoare, un sistem de valori ale familiilor ce trebuie regândit în contextul unor informaţii noi cu privire la nevoile de dezvoltare ale copiilor. De aceea, familia din societatea actuală are nevoie din ce în ce mai mult de un sprijin extern pentru a se adapta acestor cerinţe, în condiţiile în care părinţii rămân ataşaţi valorilor care s-au transmis tradiţional şi pe care le consideră ca fundamentând modele valide de relaţionare intrafamilială. (...) Această atitudine (...) este prezentă uneori şi în discursul profesioniştilor, care idealizează familia tradiţională, pe care o consideră drept o formă perfectă de organizare. (....) Sistemul de educaţie parentală trebuie să vină în sprijinul dezvoltării unor principii esenţiale ce vizează promovarea drepturilor omului, respectul pentru diversitate şi încurajarea activă a egalităţii de gen.” (citatele sunt extrase din Strategia naţională de educaţie parentală 2018-2025).

Ce putem înțelege din aceste lucruri, este că există noi ideologii în privința modului cum trebuiesc educați copiii, trebuie învățați cum să se raporteze la ceilalți, dar aceste ideologii nu pot fi eficient implantate în mintea copiilor, pentru că se întâlnesc cu mentalitățile conservatoare pe care le au părinții. De aceea trebuie intervenit din exterior asupra familiei prin orele de educație parentală, pentru că și părinții să se adapteze noilor cerințe. Ceea ce vor să schimbe acesti educatori este modul cum este percepută familia tradițională, faptul că este încă înțeleasă ca o formă bună de organizare a familiei. Nu ni se spune explicit cu ce anume va fi înlocuită această familie tradițională, dar nu avem cum să nu ne dăm seama din discuțiile care se poartă despre egalitatea de gen, propaganda pentru căsătoriile homosexuale și tot ce mai vrea să aducă în mințile noastre ideologia corectitudinii politice.

În mod normal și legal, statul este neutru axiologic, el permite cetățenilor săi posibilitatea să adere fie la idei progresiste, fie tradiționale. Însă, prin documentul pus în discuție de Minister, această neutralitate este anulată, căci statul hotărăște să pună în aplicare ideile progresiste și să le elimine din mintea cetățenilor săi, deopotrivă elevi și părinți, pe cele conservatoare. Toate aceste noi tendințe sunt un trend european, sunt ceea ce se poartă acum, ceea ce progresiștii propagă, sunt concepute după chipul pe care vor să îl dea unei noi societăți. Pentru unii era de așteptat, pentru alții însă, printre care și eu, a fost o mare mirare să vadă transpunerea atât de fidelă a ideologiilor la modă, într-o strategie elaborată oficial de Ministerul Educației Naționale. Parcă ar fi luate din ideologiile anti tradiționale și anticreștine.

Ni se propune o nouă cultură familială, conformă cu modul cum înțeleg progresiștii europeni educația. Prin modul cum este implementată, aceasta reprezintă o intervenție a statului în mediul privat. Oricum educația este o instituționalizare a cetățeanului încă de la vârste fragede, atunci când este preluat de stat și învățat ce consideră statul că trebuie să știe, acum se va face și educarea părinților, pentru că părinții nu corespund, mentalitatea noastră (și eu sunt părinte) nu corespunde cu cerințele progresismului. Stau și mă întreb: Dacă vom face cursuri despre cum să fim părinți, vom da și lucrări de control, vom fi ascultați, vom primi teme și apoi note?
Pentru adepții progresismului, care se exprimă în această strategie, familia nu este o realitate obiectivă. Ea este un construct socio-cultural. Și dacă a apărut într-un anumit context, atunci poate să se modifice sau să dispară, dacă ideologii societății în hotărăsc să creeze un alt mediu în care oamenii sunt trăiască. Ei sunt hotărâți să schimbe ceva. Noi, retrograzi care ne încăpățânăm să nu ne adaptăm progresismului în floare, acționăm ca să ne păstrăm concepțiile, sau de abia așteptăm să vină cineva care să ni le schimbe, că oricum nu mai știam ce să facem cu ele?

Am văzut, printre comentatori, că unii sunt lipsiți de griji. Va fi o treabă românească: o facem și noi pe hârtie ca să bifăm o acțiune cerută de la centrul de putere în jurul căruia gravităm. Ca de atâtea alte ori în istorie, zicem ca ei și facem ca noi. Vor fi niște cursuri ținute formal, se vor da bani serioși pe ele, și apoi fiecare își va vedea de treaba lui, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În documentul emis de minister se vehiculează costuri de 295 milioane pentru pregătirea părinților participanți, dar la acestea se mai adaugă și altele. E un prilej de a mai da bani, dar odată împărțiți ca salarii către noii educatori, treaba va fi făcută de mântuială, vom bifa succesul acțiunii, dar mentalitățile vor rămâne pe loc. Nu sunt sigur că un asemenea optimism este viabil. O educație făcută consecvent, cât am vrea noi să fie de superficială, tot se impregnează în mintea celor ce sunt supuși în mod repetat la ea.

Hai să ne gândim, pentru comparație, dacă încercarea de creare a omului nou prin educație a reușit. În regimul comunist ideologia era prezentă peste tot. Nu erau numai orele de învățământ ideologic, dar se vorbea despre socialismul biruitor și la limba română, la istorie, la geografie, economie politică, la chimie (ca fapt divers, la orele de chimie, profesorul ne amintea, din când în când, de marea savantă de renume mondial Elena Ceaușescu, cei care au făcut școala pe vremea aceea își mai amintesc).

Erau ideologizate nu numai umanioarele, ci și materiile tehnice. Apoi, sloganuri erau peste tot la televizor, la radio, în fabrici și uzine, pe drumurile publice. Și după toate astea, câți comuniști adevărați existau în România? Se pare că foarte puțini, iar de aici concluzia că propaganda comunistă a fost un eșec. Dar situația nu e asta. Dacă ne amintim de câți oameni îi aplaudau pe minerii veniți să-i pună la punct pe intelectuali, cât de dușmănoși erau mulți români cu membrii din proaspăt reînființatele partide istorice, dacă revedem discursurile cu priză la public din acei ani 90, incitările la ură împotriva liderilor partidelor istorice, insuccesul politic al lui Ion Rațiu, fețele schimonosite de ură, ne dăm seama că propaganda comunistă a avut mai mult efect decât am fi crezut. Și dacă acea propagandă, făcută prost și, cel mai adesea, fără să creadă în ea nici propagandiștii, a avut un asemenea efect, cum nu ar avea efect mult mai puternic o propagandă făcută după toate regulile științifice, care pare frumoasă și incluzivă pentru toți!

Să nu credem că dacă românii încă sunt conservatori, cu tot ceea ce implică bun sau rău acest lucru, vor rămâne astfel și peste zeci de ani de îndoctrinare progresistă.
Eu cred că să apărăm ceea ce ține de familie tradițională, de modul obișnuit de a fi al oamenilor, ține de o normalitate, de un firesc al lucrurilor care nu ar fi chestionabil. Se pare însă că acești ideologi vor să modifice chiar normalitatea, așa cum era înțeleasă până mai deunăzi. Dacă familia este un construct social, cum zic ei, atunci poate fi modificată prin construirea de alte feluri de societăți și prin impregnarea, prin educație, a unor idei diferite, socotite novatoare, în pas cu noile timpuri. Întrebarea care se pune este, în cazul în care vrem să ne opunem aceste ideologii care, iată, devine oficială prin cuprinderea în documente emise de ministere, în ce mod putem să o facem și ce șanse de succes avem.

Noua ideologie va avea argumentul puterii, se va infiltra prin toate mijloacele oferite de stat, astfel că va fi prezentă în toate formele de învățământ, de la grădiniță până la universitate, ba chiar, conform proiectului actual, vor fi și părinții chemați și instruiți ca să accepte și să promoveze noua ideologie. Iși va putea face simțită prezența peste tot, probabil unii o vor respinge, dar majoritatea vor fi totuși influențați. Omul înțelege lumea prin intermediul educației pe care o primește, a cunoștințelor din toate sursele care ajung la el. Când i se va spune și repeta că familia gay este firească, iar alte surse de informare vor fi prea slabe ca să mai ajungă la el, atunci omul va fi convins că așa e bine. Dacă noua ideologie va fi impregnată, dacă nu vor fi prea multe alternative care să explice și altfel societatea, sunt mari șanse ca viitorii adulți să fie formați conform progresismului în vogă astăzi. Se va vorbi altfel despre femeie bărbat, homosexualitate și toate cele câteva zeci de genuri pe care le mai Inventează corecții politici, despre familie, modul cum se formează și cum se destramă ea.

În fața acestei noi ideologii singurii care se mai pot opune sunt intelectualii conservatori și credincioșii. Cele două categorii nu se confundă, dar nici nu sunt în opoziție. Iar bătălia va fi pentru a se menține o definiție a firescului în relațiile dintre oameni sau încercarea de a fi inoculată o nouă definiție, noi termeni, noi etichete prin care să se denumească vechile realități.

Biserica nu este direct atacată în documentul emis de minister. Totuși, preoții sunt trecuți între cei care s-au opus vaccinării, ceea ce este un mare fals. La nivel de BOR au fost luate decizii numai către acceptarea vaccinării bine informate, inclusiv prin comunicate oficiale. E ciudat că nu se ține cont de ele, iar singura explicație ar fi aceea că dacă promotorii noii ideologii găsesc în Biserică un adversar al lor, atunci vor trece sub tăcere orice face bine Biserica, și vor scoate în fața doar faptele negative, indiferent că sunt reale sau inventate.

Acțiunea de menținere a normalității actuale în privința înțelegerii a familiei se va face prin propagarea învățăturii de credință pe alte canale decât cele oficiale, prin angajarea în dispută cu progresiștii adepți ai noii ideologii, ca și prin modul de viață care păstrează ordinea lucrurilor așa cum încă mai este acum. Așa ceva deja se întâmplă, sunt disputele pe care deja le avem, sunt tabere inclusiv în Parlamentul european dar și în disputele între intelectualii conservatori și cei progresiști. Diferențele sunt doar de grad. Progresiștii tind să acapareze puterea și să își impună ideologia prin mijloace le oferite de stat. Asta le va asigura o putere de decizie asupra a ceea ce va conține educația, asupra ceea ce va fi social acceptat, și aceea ce va fi sancționat.

Deocamdată documentul de pe site-ul ministerului este doar o propunere care va intra în dezbaterea publică. Este însă conformă cu noile direcții europene, formulată într-o nouă limbă de lemn, cu sloganuri pozitive, ne așteptăm la implementarea unui tip de educație care va schimba modul cum copiii și părinții înțeleg familia.

E posibil ca lucrurile să rămână ca până acum, dar e posibil ca noii comisari ai gândirii să dorească să-și intre în atribuții, iar atunci să le spui copiilor tăi că e mai bună căsătoria între un bărbat și o femeie decât cea dintre doi bărbați va deveni o incitare la ură și va fi pedepsită penal. La fel, predica duminicală a unui preot, în care este apreciată pozitiv relația de căsătorie dintre un bărbat și o femeie, sau în care se spune că homosexualitatea este un păcat, va deveni mesaj incitator la ură. Poate părea exagerată o asemenea temere pentru momentul de față, dar cred că e mai bine să ne luăm măsuri de precauție excesive decât să trecem printr-un nou totalitarism.

Paul Curca

• Educatia copiilor
  Publicat in : Cum indrumam copilul in viata duhovniceasca
• Educatia copiilor
  Publicat in : Credinta
• Rolul familiei in educatia copiilor - o perspectiva eclesiala
  Publicat in : Morala
• Pedeapsa si rasplata in educatia copiilor
  Publicat in : Credinta