In polemica nationala privind Rosia Montana, premierul Victor Ponta a spus o vorba aparent minora si arhicunoscuta: in ziua de azi, nu mai exista "razboaie cu tancuri si pusti", ci razboiul este unul economic. Cred ca afirmatia este cheia intelegerii multora din lucrurile ce ni se intampla in fiecare zi si, in general, a perspectivei lumii in care traim.
Cand auzi cuvintele de mai sus in gura unui oficial, perspectiva asupra vietii contemporane se lumineaza brusc. Ajungi sa intelegi imediat de ce economia, tradusa ca profit, zeul lumii capitaliste, a ajuns sa transforme planeta intreaga in halul in care arata: dezechilibre, crize, inegalitati, nedreptati, imoralitati si, foarte dureros, o lupta acerba intre noi. Ea izvoraste, insa, din lupta duhovniceasca din noi, o lupta intre egoism plus lacomie, pe de o parte si echilibru plus cumpatare, pe de alta parte.
Scriptura are un cuvant scurt si profund: iubirea de argint este radacina tuturor relelor. Adica dependenta de cele materiale, exprimate valoric prin bani sau idolatrizarea lor, duce, in toate domeniile, la lupta din si dintre noi: unii pentru prea-mult, altii pentru supravietuire. Asta se intampla inclusiv in Biserica, ce nu a fost scutita inca de la inceputuri de aceasta ispita: Iuda ramane prototipul afaceristului care voia sa valorifice absolut totul, inclusiv tradarea Domnului catre capetenii. Ce voiti sa-mi dati si eu Il voi da in mainile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginti.
Cand un oficial de rang inalt iti spune ca, de fapt, razboiul economic este unul real, iar noi parca il simtim zi de zi, in toate aspectele vietii noastre, te intrebi daca mai exista salvare din asta, sau esti condamnat la goana dupa bani in tot timpul vietii tale. In fond, parca simtim asta zi de zi. Ne e frica insa sa o recunoastem, ingrozindu-ne de perspectiva pe care o descoperim: transformarea civilizatiei umane in jungla, decaderea sufleteasca in mercantilism, cu toate urmarile lui: servilism, materialism, politicianism, populism si cate si mai cate –isme negative.
Salvare exista. Ea se numeste cumpatare, echilibru, limitarile la nevoile firesti necesare. Dar nu cred ca acestea vor fi aduse de investitori, fie si straini, ci de asezarea noastra launtrica. Chit ca an de an, dupa comunism, noi am tot asteptat sa vina investitorii. Ca, ni se spunea, ei vin cu bani si ne va fi bine.
Numai ca, dupa afirmatia domnului prim-ministru, incep sa inteleg ca acestia seamana mai mult cu niste baieti pusi pe profit, iar afacerile lor nu prea sunt binefacerile noastre. Cel mult, poate, binefaceri colaterale: mai un loc de munca, mai o taxa/impozit incasate la buget. Insa grosul il iau tot ei. Si nu prea il mai intorc societatii sub forma de beneficii. Ca doar investitia nu-i donatie, nu?!
Asa inteleg de ce, in multe zone economice, afacerile si serviciile publice, de Stat sau locale, merg prost, dar cand se muta la privat, merg bine. Asa inteleg mai bine de ce exista proteste de strada, greve si tensiuni sociale crescande. Asa realizez ca multe din necazurile vietii nu vin de aiurea, ci isi au cauza in noi si in relatiile depreciate dintre noi. De fapt, cartile sfinte scriu ca sfarsitul va veni cand potecile dintre oameni, semnul dragostei si al comuniunii, vor dispare.
Asa imi explic framantarile din Romania mea. O Romanie globalizata prin lupta dintre oameni.
(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro).
Parintele Eugen Tanasescu
-
Razboiul
Publicat in : Religie -
Razboiul sfant din perspectiva Vechiului Testament
Publicat in : Religie -
Razboiul ca act de cult
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.