Predam o lecţie de religie la şcoala. Eram cu elevii clasei a opta şi aveam ca temă cele 10 porunci date de Dumnezeu lui Moise pentru poporul evreu. La porunca a doua care spune: «Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici să te închini lui», am considerat că ar fi nimerit dacă aş vorbi copiilor şi despre icoană. In timp ce le vorbeam, am văzut că o elevă nu este atentă la oră. M-am dus la banca ei şi am observat că ţinea în mână o fotografie.
– Este mama mea – mi-a spus zâmbind fericită copila.
M-am uitat şi am recunoscut într-adevar în fotografie pe mama elevei.
– Taică părinte – continuă eleva – mama are o cumnată care a spus că icoana este chip cioplit şi că e păcat să ne închinăm la ea!
Toţi elevii din clasă erau atenţi la discuţia care se înfiripa. Atunci mi-a venit în minte o idee. I-am spus:
– Ia sărută tu pe mama ta care este în fotografie! Nedumerită, eleva a dus fotografia la buze şi a sărutat-o.
– La ce te-ai gândit? am întrebat-o.
– La mama! mi-a răspuns.
– Aşa este şi cu icoana. Noi nu cinstim icoana – materialul din care e aceasta făcută -, ci sfântul pe care îl reprezintă. Tu când ai sărutat fotografia nu ai cinstit sau venerat fotografia, ci pe mama ta care era în fotografie. Dacă cineva ia o icoană de pe perete şi pune alta în loc, nu face nici un păcat, pentru că icoanele se pot schimba într-o casă. Dar când dă o icoană jos de pe perete, pentru că o desconsideră, persoana aceea face un mare păcat pentru că se duce cu gândul la sfântul care-l reprezintă şi îi desconsideră exemplul şi învăţătura pe care ne-a lăsat-o. Că este aşa argumentez şi cu exemplul următor: pot fi persoane care nu cred în icoane dar ţin pe perete, sau în birou o icoană de valoare.
M-am uitat pe feţele elevilor şi am citit satisfacţie şi înţelegere.
— Măi copii, azi icoanele sunt fotografiate, litografiate, tipărite, iar în Biblie nu scrie să nu te în¬chini – de exemplu – la o icoană tipărită. Apoi chiar proorocul Moise, care ţinea în mână Tablele Legii cu cele 10 porunci, când a făcut Cortul Mărturiei a pus de s-au cusut îngeri înaintea cărora se tămâia. Să ştiţi că de-a lungul istoriei au mai fost curente împotriva icoanelor, iar ierarhii şi marii învăţaţi ai Bisericii au stabilit, după învăţătura Sfintei Scripturi, că închinarea la o icoană nu e acelaşi lucru cu închi¬narea la chip cioplit. In vremea proorocului Moise chipul cioplit (idolul) înlocuia pe Dumnezeu, pe când icoana ne aminteşte şi ne apropie de El.
Fetiţa cu care vorbisem a scos din ghiozdan o mică tipăritură în formă de cărticică.
preot Nicolae TRUŞCĂ
Parohia Negoieşti.
Nicolae Trusca
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.