Marturisesc ca in urma cu 3-4 luni am facut un experiment. Nu vreunul stiintific, nu ceva iesit din comun, nici vorba de asa ceva, ci unul obisnuit dar care in Romania a devenit echivalentul unei aventuri sau a unui joc la roata norocului: am incercat sa ma angajez. Da, am incercat sa-mi caut un loc de munca, nu pentru ca nu as avea unul, multumesc lui Dumnezeu am serviciu, insa m-am pus in pielea unui tanar care se afla la inceput de drum si vrea sa-si intemeieze o familie pe care sa aiba cu ce sa o intretina sau,daca vreti, a unui om obisnuit, fara relatii sau pile ce l-ar putea ajuta, care pur si simplu vrea sa munceasca pentru a putea trai cinstit. Asadar, absolvind o facultate cu profil uman, am aplicat la toate anunturile de gen de pe site-urile de recrutari, asteptand sa fiu contactat. Rezultatul cred ca-l banuiti.

Pe langa faptul ca la acele job-uri aplicasera sute, uneori chiar spre o mie de oameni, nu numai ca nu m-a contactat nimeni nici pana azi, insa CV-ul nici macar nu fusese vizualizat, ceea ce mi-a ridicat un mare semn de intrebare in legatura cu eficienta si corectitudinea acelor anunturi. Iar chestiunea in cauza era si este valabila nu doar pentru job-uri pe domenii sa zicem umaniste, ci pentru absolut toate profilurile.

Atunci am luat de curiozitate un ziar de anunturi pentru a cauta ceva acolo. Stiti ce-am gasit? Cam 70-80 la suta dintre asa-zisele angajari erau pentru video-chat la fete si agenti de paza la barbati. Ok, dar atunci de ce m-am mai zbatut, am pierdut nopti intregi ca sa termin o facultate?

Ei bine, an de an zeci de mii de tineri absolventi de liceu sau de facultate ies de pe bancile scolii si normal, doresc sa se angajeze. Doar ca nu au unde si atunci ingroasa randurile somerilor, pe care tot statul trebuie sa-i tina in spate, din impozitele celor care (inca) au un loc de munca. Zilnic aud cum in intreaga tara se inchid fabrici sau societati comerciale care deseori sustineau un oras intreg, oamenii sunt trimisi acasa, in cele mai fericite cazuri cu cateva salarii compensatorii, insa multi au familii care trebuie intretinute, copii care merg la scoala, si ma gandesc cu groaza cum traiesc acei oameni, ce au sa puna pe masa a doua zi, cu ce se imbraca, cum isi procura traiul cotidian?

Citeam ca potrivit ANOFM, rata somajului inregistrat la sfârşitul lunii octombrie, la nivel national, a fost de 5,40%, mai mare cu 0,67 puncte procentuale decat cea din luna precedentă si mai mare cu 0,23 puncte procentuale fata de luna octombrie a anului trecut. Mai precis, aveam un numar total de aproape 500.000 de someri inregistrati la finele lui octombrie iar dintre acestia 173.310 erau indemnizaţi si 315.950 neindemnizati. Iar pe categorii de varsta, cei mai multi erau intre 40 si 50 de ani (127.006), deci exact acei oameni despre care s-ar putea presupune ca au acumulat o experienta, si de viata si de munca, pe care ar putea-o folosi cu succes in slujba comunitatii. Acestia erau urmati indeaproape de categoria celor intre 30 si 40 de ani si de tinerii sub 25 de ani, cei care se izbesc mereu de acelasi stereotip stupid ca nu sunt angajati deoarece nu au experienta. Iar, atentie, acestea erau cifrele oficiale, care de multe ori nu corespund cu realitatea.Pai daca tinerii nu au experienta pentru a munci, cei cu experienta, asa cum am vazut, sunt si cei mai multi someri, atunci eu stau si ma intreb ce mai ramane de facut, unde se va ajunge?

Si vad cu tristete cum conducatorii nostri, clasa politica, au preocupari cu totul altele decat ceea ce-i framanta pe cei mai multi dintre romani. Se discuta asiduu despre Rosia Montana, despre gazele de sist, despre regionalizare, nu zic si acestea sunt importante, dar nu si despre problemele stringente ale populatiei, cum ar fi somajul tot mai ridicat si lipsa perspectivei gasirii unui loc de munca. Nu am auzit nimic despre o strategie pe termen scurt si mediu pentru crearea de locuri de munca, despre o reducere a poverii fiscale pentru firme pentru a le putea determina sa faca angajari, despre o racordare si adaptare a invatamantului la cererile de pe piata muncii.

Si revin, in final, la titlul articolului. In lipsa unei preocupari, in lipsa unui job care sa-i asigure un trai decent, intr-o lume a tentatiilor tot mai mari, din ce in ce mai multi tineri aluneca pe panta infractionalitatii, a violentei, a consumului de droguri, ajung la periferia societatii, cu consecinte directe, pe termen lung, in ceea ce priveste viitorul natiunii. Poate si acest articol sa fie un semnal de alarma pentru factorii decidenti. Pana nu va fi prea tarziu!

Adi Ionescu

.