Fara prea mare dificultate ne putem da seama ca Miorita si Cimitirul Vesel, aceste doua minunate creatii ale spiritualitatii traditionale romanesti, au ca numitor comun problematica mortii. Aceasta este abordata diferit de fiecare in parte, insa complemetar. Numai poporul roman, avand ca stramosi pe geto-daci, despre care Herodot spunea ca nu se temeau de moarte, si de credinta ortodoxa, potrivit careia “moartea ne este castig”, a putut manifesta asemenea atitudini in fata mortii.
Aceste doua exemple ne ofera certitudinea faptului ca pentru poporul roman de multa vreme moartea reprezinta un subiect nu numai depasit, ci indraznesc sa spun, inchis. Taranul roman nu a problematizat prea mult pe marginea mortii. El nu cugeta filosofic, abstract, asupra ei, ci se raporteaza la aceasta existential, atitudinal, asumand-o.
Miorita isi are inceputurile probabil tocmai in vremea in care vlahii pasteau oile nu doar pe pajistile muntilor de la noi, dar si din Peninsula Balcanica, Macedonia si Austria. Ea este insa rodul a multor generatii. Numai cu trecerea timpului aceasta s-a slefuit asemenea unui diamant pana la varianta atat de cunoscuta, descoperita in muntii Vrancei de Alecu Rossu si publicata de Vasile Alecsandri.
Parintele Dumitru Staniloae vede in Miorita un profund sens crestin: "Miorita vorbeste de Hristos si sufletul omenesc. Ciobanul care are oi mai multe este Hristos; ceilalti doi: Pilat si evreii... . Si el are ca mireasa sufletul omenesc. Iata cat de adanca este Miorita! Se simte ca poporul nostru este un popor crestin”.
Cimitrul Vesel din Sapanta, are o istorie mai recenta, datand din prima jumatate a secolului trecut. Acesta isi are originea in cateva cruci sculptate de Stan Ioan Patras, acest strasnic om, ce reuseste inca sa ne faca sa zambim si dinapoia mormantului.
Chiar daca din punct de vedere religios Cimitirul de la Sapanta nu corespunde canoanelor bisericesti este totusi departe de a fi o blasfemie sau profanare. Romanul nu indrazneste sa rada de moarte. Spera numai ca el sa o poata intampina avand chipul senin, zambind.
"Cu o moarte toti suntem datori”, spunea Marin Preda in Cel mai iubit dintre pamanteni. Or, pentru taranul crestin aceasta "datorie” este plata pacatului. Si acesta nu este prilej de ras sau de glumit. Dimpotriva, este prilej de permanenta aducere aminte. O permanenta constientizare a efemeritatii vietii in aceasta lume.
Daca in trecut omul nu se ferea sa cante despre moarte, sa creeze balade (Miorita), sau dorea sa arate ca dincolo de mormant amintirea noastra trebuie sa ramana una aducatoare de bucurie si veselie (Cimitirul din Sapanta), omul modern secularizat o ignora cu desavarsire. Alege sa isi traiesca viata ca si cand nu ar muri niciodata. Timpul sau este prea valoros pentru a se mai apleca asupra acestor opere care, vorbind despre moarte, ne imping de fapt inainte, spre viata.
Astazi se moare poate mai putin ca in trecut, din cauza saraciei, a bolilor, a accidentelor de tot felul, dar, cu siguranta, din ce in ce mai putin pentru semeni, pentru adevar, si mai ales pentru Hristos. Noi insa avem martirii nostrii si nu trebuie sa ii uitam.
Recunoastem cu totii ca ne aflam la nivel national intr-o grava criza de indentitate. Insa e firesc sa se intample astfel din moment ce "nu a vem ochi” pentru marturisitorii si mucenicii neamului nostru, "orbiti” fiind de felurite nevoi si griji cotidiene. Pierdem astfel din vedere ceea ce neamul nostru are mai nobil, mai autentic, mai sfant. Romania nu este o tara a mai stiu eu caror oameni politici sau persoane din lumea mondena atat de mediatizate in prezent, cat a Mioritei si a Cimitirului Vesel.
Noi cei de astazi suntem crestini si totodata de acelasi trup si sange cu stramosii care au dat nastere acestor creatii populare. Se pare ca nu este de ajuns deoarece, in mod evident, am pierdut perceptia adevarata asupra vietii si mortii. Pentru a o redobandi trebuie sa devenim mai ales de un Trup si de un Sange cu Hristos.
Radu Alexandru
-
Obiceiuri - Lasata Secului de Pasti
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii -
Troitele romanesti
Publicat in : Locasurile de cult -
Colindatul, o forma fara fond?
Publicat in : Craciun -
Descolindatul
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.