Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Cred ca suntem incapabili sa tinem post din cauza micimii noastre sufletesti.
Cred ca daca am intelege starea jalnica in care ne aflam am posti neincetat..
Eu cred ca am postit cu adevarat doar cand am avut necazuri. Cand ai necazuri nu te intereseaza ce mananci, painea este f buna. Si cand intelegi ca necazul a venit din cauza pacatelor.. simti si ca painea este mai mult decat meriti.

Postul nu ne este dat ca are Dumnezeu nevoie de El. Noi avem nevoie de post! Ca altfel ajungem sa credem ca traim pentru burta (cum imi spunea cineva cu convingere: traiesti ca sa mananci, adica sa te bucuri si de aia si de ailalta).

Si cu postul la gravide.. nu stiu ce sa zic. Dar stiu ca eu am avut necazuri cand eram gravida si in unele zile nu mancam nimic (de suparare), traiam mai mult din cafea si vitamine prenatale. Si nu m-am imbolnavit.Cred ca starea de a fi insarcinata este una binecuvantata. Eu m-am bucurat de fiecare clipa, am considerat copilul un dar de la Dumnezeu. Nu am considerat ca ar fi o corvoada, asceza sau mai stiu eu ce.
La fel..perioada alaptarii.. Am avut suparari (ce ciudat suna) si nu puteam manca nimic, uneori trecea cate o zi si traiam doar din cafea (la care nu pot renunta). Dar nu m-am imbolnavit, nu am pierdut laptele, copilul s-a ingrasat f bine, chiar daca eu nu mancam.
Asa ca nu as baga mana in foc ca nu ai voie sa postesti cand esti gravida sau daca alaptezi.

In orice caz, mie asa mi-a spus duhovnicul, ca postul meu acum este sa nu postesc (alimentar), ci sa duc sarcina.

Daca tie ti-a dat Dumnezeu ajutor la necaz si te-a ajutat sa nu patesti nimic nici tu nici copilul, cu atat mai bine. (Se pare insa ca se recomanda sa bem foarte putina cafea in timpul sarcinii, ca poate face rau cresterii copilului)
Chiar daca exista numai riscul de a pai ceva copilul, eu nu mi l-as lua ca sa postesc.
M-ai inteles gresit, nu am vrut sa zic ca sarcina nu este bucurie sau ca ar fi o povara.
De altfel de aici se vede ca intelegi asceza in sens negativ, ca o suferinta si o povara. Nu cred totusi ca asa gandesti, nu? Asceza este spre bucurie. In orice caz, mie postul imi aducea mare cand il tineam, ma simteam mai usoara, mai senina. Asceza este o nevointa pentru un lucru bun. Tot asa, sarcina este o nevointa (eventual cu suferinta) spre un lucru bun.

Mai e ceva: femeilor insarcinate li se recomanda sa isi urmeze instinctul in ale mancarii, caci corpul stie ce face, este mai sensibil.

Anna, nu uita ca in ortodoxie ceea ce spune parintele duhovnic primeaza asupra regulilor generale. El stie cine suntem si in ce stadiu duhovnicesc ne aflam. El ne va sfatui deci 'personalizat' si pentru post.