Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[Fani71]

Zaharia, ai dreptate probabil cand spui ca parerile mele sunt uneori ondulante, este la urma urmelor uman. Eu nu pretind ca am ajuns la un nivel duhovnicesc foarte inalt, si nici ca parerile mele sunt fixe. Am invatat multe pe acest forum, si parerile (unele dinre ele, sau partial) mi s-au nuantat uneori chiar de cand am inceput sa scriu aici. Sunt in general in cautare si nu am raspunsuri definitive pentru toate, chiar daca uneori prezint ceea ce spun ca o convingere.
Apoi, este vorba de un forum si nu de o carte construita cu grija, ceea ce scriem fiecare trebuie citit si in context, si concentrandu-ne la a raspunde cuiva uitam sa amintim unele aspecte pe care le-am fi abordat in alta parte.
In legatura cu duhovnicul, este adevarat ca am scris in alta parte ca nu ar trebui sa se faca din el un fel de papa. La parerea asta raman. Eu nu vroiam sa zic aici ca el ar fi pentru noi o ultima instanta absoluta, de aceea si spuneam mai sus ca un adevarat duhovnic isi educa fiul sau fiica duhovnicesti spre maturitate, pentru a putea sa discearna si singur ceea ce este bine si rau pentru el. De accea si am grija sa spun mereu 'cu sfatul duhovnicului' si nu 'dupa porunca duhovnicului', nu stiu daca ai observat, pentru ca ascultarea de duhovnic nu trebuie vazuta ca o obligatie formala, ci ca o cale liber aleasa si vie.
Problema puterii duhovnicului este aceeasi cu a puterii literei legii: legea este buna daca nu este transformata in scop in sine, daca nu se pietrifica, daca nu se opune duhului; un duhovnic este bun daca nu se erijeaza in guru, daca nu ne incorseteaza libertatea, in loc sa o faca sa infloreasca. Sigur, este adevarat si ce zici tu mai sus, sunt de acord, ca el isi alege sfaturile dupa ce ne cunoaste.
Evident, ceea ce scriu depinde si de starile psihice, de suparare, enervare, oboseala, exaspecare.. Nu am depasit aceste pacate si influente nefaste. Fii indulgent! ;-)
Despre altele, altadata.