Citat:
În prealabil postat de Melissa
Eu(vorbesc doar in numele meu) sigur ca-l iert, dar nu trec peste asta, deci daca il iert asta nu inseamna ca il mai doresc alaturi in acea casnicie.Il iert , as cauta sa-l inteleg dar nimic nu m-ar mai tine langa el. Prima palma e mai grea si daca ajunge sa mi-o dea, nimeni si nimic nu-mi garanteaza ca nu mai urmeaza la un moment dat si un pumn, si pana la urma o bataie in toata regula etc..Dar de ce sa ma loveasca? Dar de ce sa ma insele? Daca eu fac tot posibilul sa nu ajungem acolo si totusi se ajunge, inseamna ca eu nu sunt ceea ce el are nevoie pentru a fi un barbat implinit si fericit si linistit in casnicie.Si decat sa ajungem sa ne transam, mai bine ne despartim civilizat la primul incident "nevinovat".
Deci pentru mine nu exista "faza trecatoare", "o singura data","isi cere scuze", "marturiseste"..A jurat in fata lui Dumnezeu ca ma va iubi si respecta pana moartea ne va desparti, apoi asa sa faca, ca asa fac si eu. Sa stea TREAZ (in stare de trezvie)toata viata si sa nu greseasca in aceste privinte.Punct.Daca nu poate, ii doresc succes cu alta.Inca un punct.:-)
|
Vezi ca te contrazici, incepi sa spui ca il ierti si pe urma de fapt ca nu, si asta dupa o greseala care poate fi doar un hop trecator intr-o casnicie, impingand in fatza un soi de filosofie care se vrea o scuza/rationalizare a unei iubiri limitate si conditionate de ceea ce primesti.
Macar sa recunoastem ca la asta se rezuma intelegerea iubirii si sa nu mai impingem in fatza exemple de femei indelung malatrate si inselate, mai bine ne-am scandaliza de limitele noastre nu problemele altora.