Se poate tine "post partial?"

[anna21]

În prealabil postat de fallen

In primul rand durerile cele mai cumplite de stomac se datoreaza stresului. Poate ca sotul chirurg ar fi trebuit sa-si dea seama si de asta, nu te doare stomacul ca tii post, ci pentru ca esti stresata de faptul ca ei nu sunt de acord cu asta. Nu zic ca nu poate exista si o cauza organica (gastrita hiperacida sau chiar ulcer ) care se precipita pe fondul consumului de produse vegetale, sau din contra la reluarea regimului cu produse animale. Astea s-ar putea tine cat de cat usor sub control cu medicatie, fie ea si naturista. trebuie sa stii insa ca daca ai facut ulcer, nu vei scapa de el niciodata, simptomele vor reveni si vor disparea de la sine cu sau fara medicatie, iar daca ai tulburari neurovegetative (traduse prin crampe, balonari, dureri abdominale) acestea pot avansa si pot afecta in timp si alte aparate si sisteme (cel mai frecvent cardiovascularul). Asa ca ar face bine dnul doctor sa se gandeasca un pic si la sanatatea ta pe termen lung inainte sa bage frica in tine, dar pentru asta ar trebui sa aiba o revelatie divina, ca altfel nu vad cum ,ca eu sunt convinsa ca si el e convins ca iti face tot binele din lume.

Sper sa nu te supere mesajul meu, dar cred ca aici proiectezi foarte mult.
Ar trebui oare sa citesc: "lui nu ii pasa destul de mine, de stresul pe care-l traiesc pt ca nu accepta mersul meu la biserica, postul etc..?"

(Numai ca la mine in familie e cu totul alta situatie, eu nu ma consider dependenta emotional de el, nu cer afectiune etc... ci la mine in familie primeaza binele copiilor.)

"Dl. doctor" chiare a vazut multi oameni in suferinta reala. Imi relateaza cazuri ingrozitoare, unele emotionante etc.. Eu chiar cred ca boala este aia in care nu te poti ridica din pat. Altele sunt mofturi.

Eu cred ca alea le-am patit ca nu tineam post real, ci imi cumparam lapte de soia si-l turnam in cafea sa aiba gust mai bun. Si-mi cumparam si alte lucruri deosebite, "de post", ca nu-mi parea suficienta hrana simpla.

Chiar daca minciuna ta a fost salvatoare, e totusi regretabil ce s-a intamplat. Si e regretabil sa ai o casnicie bazata pe astfel de minciuni. Sa stii ca va trebui mereu sa o acoperi pe una cu alta, pana nu vei mai sti nici tu ce sa crezi. Eu nu stiu daca ceea ce te detrmina pe tine de fapt sa minti e credinta in Cristos ci frica de ceilalti. Poate ca postul n-ar trebui totusi sa fie un razboi cu restul lumii, ci sa fie mai mult in sufletul nostru. (si nici sa nu ne duca la imbolnaviri, caci am auzit de curand ca totusi Dumnezeu nu apreciaza cand ne batem joc de noi singuri).

Partea asta parca ar fi din gura soacrei mele care-mi tot spunea ca "nu prin post iti arati credinta. credinta o ai in inima."
Tocmai azi ma gandeam ca Sfanta Maria Egipteanca a mancat din doua paini timp de ani intregi. Noua ni se pare ca ne imbolnaveste postul. Dupa cum au observat atatia: pacatele ne imbolnavesc.

Si sunt minciuni.. si minciuni. Daca am de ales intre a face ceva ce eu cred ca este bine (dar isc scandal si neintelegeri) si a face ceva incorect, dar care multumeste pe toti.. pai atunci mai bine mint, dar fac ce trebuie.
Altfel cum? Sa fiu "onesta" cu sotul, dar nu cu Dumnezeu?
(In primul rand multi oameni nu au capacitatea de a intelege unele lucruri, oricat te-ai stradui sa le explici. Le lipseste educatia religioasa de baza pe care trebuiau sa o primeasca in familie!)
Si mi s-a intamplat sa aud chiar minciuni despre mine.. :), nici alea nu ma obosesc sa le dezmint. Fiecare sa creada cat poate si cat intelege.
Dar cel mai rau este sa nu stii tu ce este adevarul.

Ca se potriveste in discutie, iti voi povesti de prietena mea care intreba ca tine: "poti tine post.. partial?". Ca traia in concubinaj.
Dar o perioada nu se apropiau unul de altul si mancau de post. Doar ca toata situatia era absurda, pt. ca ei erau concubini, locuiau impreuna, practic traiau in minciuna.
Si eu nu stiam ce sa-i spun.. I-am zis sa posteasca, ca ma gandeam ca daca Dumnezeu vede asta, poate se indura de ei sa le dea gandul cel bun, sa iasa din pacat (dar tot i-am zis sa se marite, ca-i pacat).
Si au stat mult timp in relatie, ani intregi.. pana cand s-au despartit (evident din cauza ca el nu dadea semne de insuratoare, ci tot amana indefinit).
Acum este alt om, a iesit din rolul de femeie docila (pe care si-l asuma femeile in astfel de relatii). Nu mai e dependenta afectiv.. Statea cu teama ca ar pierde ceva, pana cand a inteles ca de fapt nu are nimic de pierdut.