Papalitatea

[catalin2]

Sunt cateva lucrari, unele si pe net, care ii prezinta pe iezuiti agresivi. Probabil nu sunt toate adevarate, poate au fost scrise de protestanti (stiindu-se ca iezuitii au luptat impotriva reformei protestante).
Cert este ca iezuitii s-au ocupat in principal cu prozelitismul, si de aceea au o imagine negativa. Dar se pare ca metodele lor nu erau numai cele ortodoxe, folosind cand era cazul si meotde mai lumesti pentru convertire. Avem ca exemplu chiar ce s-a intamplat in Transilvania, artizanii convertirii ortodocsilor fiind iezuitii. S-au facut si presiuni si promisiuni de bunastare si viata mai buna, doar pentru a se realiza convertirea.

In legatura cu actiuni violente, chiar duminica trecuta inainte de a merge la biserica am prins un fragment din emisiunea Pelerin de la Universul credintei. Se spunea de patimirea localnicilor din Jina in secolul XVIII, care erau obligati sa treaca la catolicism. Unii au fost omorati, iar multi au ales sa fuga in Tara Roamaneasca din aceasta cauza. Aici e emisiunea inregistrata, incepanad cu minutul 45: http://www.tvr.ro/inregistrari.php?f...ul%20credintei
Iar in afara se cunosc cruciadele, inchizitia, si alte actiuni ale BC. Mai putin cunoscut e ce s-a intamplat in Croatia in al doilea razboi mondial, pe fondul intolerantei etnice s-a trecut si la convertirea ortodocsilor sarbi la catolicism pe langa omorarea lor. De aceasta nu a fost straina BC din Croatia, insisi episcopii organizand aceste convertiri. Conducatorul croat a fost primit de multe ori la Vatican de papa, desi era condamnat in Franta pentru omorarea printului sarb si suitei si era situatia din Croatia. Desi chiar si croati erau revoltati de ce se intampla si ii scriau si arhiepiscopului croat sa ia pozitie, acesta a fost un apropiat al conducerii (daca nu ma insel facea parte si din parlament sau guvern) croate. Dupa cadera regimului croat cu ajutorul persoanelor din Vatican conducatorii au reusti sa fuga in America de Sud. Dupa aceea arhiepiscopul a fost numit fericit de Vatican.
Bine ar fi sa ne cunoastem istoria, inclusiv erorile.