Predica de azi

În prealabil postat de fallen

Totul se trage probabil de la faptul ca nu am auzit sfarsitul pildei si nici interpretarea lui.

Iată finalul pildei:

Deci, când va veni stăpânul viei, ce le va face lucrătorilor acelora?“Iar ei I-au răspuns: „Pe cei răi cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care-i vor da roadele la vremea lor“.Iisus le-a zis: „Oare niciodată n'aţi citit în Scripturi: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului; de la Domnul s'a făcut aceasta şi minunată este în ochii noştri?De aceea vă spun: Lua-se-va de la voi împărăţia lui Dumnezeu şi i se va da neamului care-i va face roadele.Cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va cădea, îl va zdrobi“. (Matei 21, 41-44)

Pentru tâlcuire, redau un scurt fragment al predicii Părintelui Galeriu, care se referă la ultimele versete:

Deci “Cine va cădea pe Piatra aceasta se va sfărâma” – te sfarmi atunci când vrei să loveşti tu în ea. Aduceţi-vă aminte, ca să înţelegem duhovniceşte, de Sf. Pavel, când mergea la Damasc să-i prigonească pe creştini. Şi pe drumul Damascului Mântuitorul i S-a descoperit. Lumina aceea orbitoare care l-a prăbuşit la pământ. Şi trei zile şi trei nopţi n-a văzut şi n-a mâncat. Şi auziţi cuvântul: “Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Cine eşti, Doamne? Eu sunt Iisus pe care tu Îl prigoneşti. Zadarnic îţi este ţie să loveşti cu piciorul în ţepuşă”. Saul mergea să lovească şi lumina Duhului Sfânt l-a prăbuşit. Şi, cu alte cuvinte, Mântuitorul i-a spus: Tu loveşti, tu te răneşti. Când loveşti în bine, în adevăr, în frumuseţea divină, nu binele îl distrugi, nu adevărul îl distrugi, nici frumuseţea negrăită. Pe tine te răneşti, pe tine te ruinezi, pe tine te distrugi. De aceea spune Dumnezeu prin gura proorocului Ezdra: “Nu pe Mine M-aţi părăsit, ci pe voi înşivă”. Când părăseşti binele şi adevărul te părăseşti pe tine. Ca să te cunoşti pe tine, trebuie să-L cunoşti pe Cel după al cărui chip ai fost zidit – Fiul lui Dumnezeu făcut Om; Dumnezeu-Omul. Şi atunci, lovind în El în tine loveşti. “Cel ce va cădea pe Piatra aceasta se va sfărâma” – şi Saul era să se sfarme, dacă n-ar fi ascultat cuvântul. Şi oricine nu ascultă, sărmanul, pe el se părăseşte, pe el se pierde, pe el se sfărâmă. Nu sunt atâtea suflete chinuite care se sfarmă, se pisează lăuntric în zbuciumul patimilor şi în căutarea vieţii celei adevărate?!
Şi invers: “Peste cine va cădea Piatra îl va strivi”. Dacă tu te împotriveşti, te sfarmi. Şi chiar dacă tu rămâi cumva închis în tine, ai zice neutru, vine Ea, Piatra. A venit Hristos la lume, a venit Fiul lui Dumnezeu, trimis în lume. Deci fie tu te îndrepţi spre Dumnezeu, fie Dumnezeu Se îndreaptă spre tine. Şi se descoperă aici că mântuirea nu e cu putinţă altfel, decât în cele două porniri: de la Dumnezeu şi de la tine, de la harul Lui şi de la libertatea ta. Şi numai din întâlnirea lor se naşte mântuirea. Nu e nevoie să mai stăruim: “Peste cine va cădea Piatra îl va strivi”. Am aflat din profeţia lui Daniel cum imperiile au pierit unul după altul: şi cel de aur, şi cel de argint, şi cel de aramă, de fier, de lut. Nici aurul, nici argintul, nici arama, nici fierul, nici toate altele odrăslite de ele nu dirijează istoria. Ci, dimpotrivă, Piatra aceea care s-a înălţat ca un munte deasupra întregii istorii. Iar Piatra aceea este Hristos. Şi ferice de tot sufletul care şi-a întemeiat viaţa şi casa pe Piatră.

Predica întreagă poate fi citită aici (arhiva ortodoxă/document/Părintele Galeriu texte)