Dumnezeu iarta, dar nepedepsit nimic nu lasa

În prealabil postat de AlinB

Daca nu ma insel, Filocalia chiar recomanda ca omul sa caute sa dobandeasca acesta sensibilitate sufleteasca, la inceput mai "trupeste", prin aducerea aminte de pacate si mustare cu gandul, ca mai apoi prin aceasta nevointa spre pocainta sa faca loc harului lui Dumnezeu care sa duca lucrarea pocaintei la alt nivel duhovnicesc, superior.

Atunci te intreb si pe tine dece neaparat aceasta sensibilitate trebuie neaparat sa fie legata de ceva supranatural ? Nu exista simplu doar regrete sau pareri de rau, indreptari voluntare sau involuntare ale omului fara ajutorul lui Dumnezeu ?